Votaţi Emil Carageorge!

Stimati concetateni,
Dragi cititori,
Onorabili blogheristi,
Fratilor!
In aceste momente de grea incercare pentru tarisoara noastra, cand criza nu mai vrea sa plece si primavara nu mai vrea sa vina, cu un guvern incapabil sa ne dea ci numai sa ne ia, cand toti politicienii corupti sau rupti in fund de saracie si cinste au ajuns sa aibă bloguri, eu vin in faţa voastra cu inima deschisa si va cer sa ma votati! Da, da, da, de trei ori da! Sa ma votati pe mine, Emil Carageorge, singurul care poate, singurul care stie, singurul care va face!
Eu si numai eu va pot garanta pe blogul meu o lectura prospera, plina de intelepciune, care vă va face sa uitati, chiar si pentru o scurta perioada de timp, de problemele zilnice, de rate neplatite, gropi neasfaltate, preturi nerusinate, salarii neprimite, pensii nemarite, numai prin cuvinte nescrise!!
Eu si numai eu am puterea de a schimba ceva in mentalitatea aromânilor si a românilor, daca nu a tuturor, macar a unuia singur, astfel incat sa nu pretuim numai valorile straine, ci si pe cele autohtone, si sa ajungem ca la nunti si la botezuri sa aruncam mai mult cu lei decat cu euroi!!
Dar, pentru a duce la indeplinire toate aceste deziderate pe care le-am inscris cu litere de aur in platforma mea program dupa luni intregi de ascultat nevoile celor saraci cu duhul, am nevoie de sustinerea voastra neconditionata, dragi alegatori! Votati Emil Carageorge, votati Blog Armânescu in Roblogfest 2010! Nu lasati moftangiii sa fure voturile, mergeti masiv la urna virtuala si exprimati-va sufragiul constitutional, caci vocea voastra este singura care conteaza si care trebuie sa se faca auzita! Numai impreuna putem reusi! Asa sa ne ajute dumnezeul blogosferei!

Blog Armânescu este inscris la categoriile “blog cultural” (vot jurizat) si “cel mai popular blog”. Pentru a vota la categoria “cel mai popular blog” click aici sau pe emblema postata pe coltul din dreapta sus a blogului.

Gigi, Giovanni & Nicu

Apare si Emanuel Terzian intr-o parodie dupa un moment TV de neuitat, despre care am scris si eu. De fiecare data cand o revad, rad pina la lacrimi.

Aromânii în serial

Duminică, 7 martie, ora 16,30, la TVR 2 va debuta serialul documentar “AROMÂNII”, ce prezintă viaţa, istoria si cultura aromânilor din Peninsula Balcanică. Cele 10 episoade vor fi transmise săptămânal, în fiecare duminică, la aceeaşi oră, 16,30, pe TVR 2. Pot fi excepţii în caz de transmisii live, evenimente sportive etc. când difuzarea unui episod se va amâna de la o duminică la alta.
Filmul este realizat de Maria Cica.
În primul episod vom face cunostinta cu aromânii din Albania.
Sâmbătă, 6 martie, va avea loc prezentarea documentarului în jurnalul TVR Cultural de la ora 19.00.

Arada a muşuteaţăel’i la featili armâni

Sincer, nu credeam că in vremurile astea o revistă nouă sa aiba prea multe sanse de a-si continua aparitia periodica. Nu m-ar fi mirat deloc daca proiectul “Arada” ar fi intrat in anonimat chiar dupa primul numar. Iata insa ca fimirida a mul’earilor armâni di Bucureşti nu numai ca isi continuă nestingherită aparitiile promise cu o periodicitate care ne starneste invidia noua, celor care muncim din greu pentru fiecare numar din “Daima”, dar o face la o calitate grafica si cu un continut editorial din ce in ce mai bune.
As vrea sa pot scrie o recenzie pe masura celor gasite in numerele 2-4 (dec. 2009 – feb. 2010) care mi-au parvenit toate o data, sa va prezint articolele pline de miez ale colectivului redactional, in frunte cu editorialele ali ţal Halciu, scrise parinteste sub deviza “bâgaţ tu zigâ!” (“cumpăniţi bine!”), sa va povestesc de şicăili armâneşţă care iti aduc in fata imaginea unei comunitati pe care putini o pot intelege daca nu au trait in mijlocul ei, sau despre evenimentele culturale ale aromânilor in 2009 prezentate retrospectiv de Nacu Goga (toate scrise integral in dialect, un lucru la care noi cei tineri am cam ramas putin corigenti…), dar cine mai poate citi ceva din toate acestea cand esti pur si simplu izbit in fata de fotografiile cu aromâncele participante la concursul de frumusete lansat de revista? Desigur, ideea nu e noua, asemenea concursuri au avut si vor mai avea loc (cel mai celebru este cel al lui Tashy Tasenţe, organizat online pe site-ul lui din care a ramas acum doar un simplu blog generalist – mare pacat!) si slava Domnului, nu vor duce niciodata lipsa de participante. Dar acum, provocati de “Arada” (Gioñi, hiţ acsi? – Baieti, aveti tupeu?) si privind poze precum cele de mai jos, nu poti sa nu te intrebi daca la aromâni frumusetea fetelor nu este cumva o traditie de familie…

P.S.: Foarte ocupat si eu cu pozele respective, era sa ratez un articol postat chiar pe prima pagina a ultimului numar, semnat de… Emil Carageorge! Este vorba despre o postare, transpusa integral in aromână, pe care am scris-o pe acest blog cand cu bucurie am primit primul numar din “Arada“. Le multumesc mult doamnelor si le rog ca pe viitor, daca vor mai considera că vreun articol scris de mine merita cinstea de a aparea in revista lor, sa publice integral si adresa acestui site, asa cum am solicitat in termenii de utilizare a blogului meu.

MOSCOPOLE, Mecca aromânilor

Anul acesta marcheaza un moment important in viata culturala a aromanilor de pe intreg mapamondul. Asa cum s-a anuntat inca de anul trecut, se intentioneaza organizarea mai multor manifestari sub denumirea generica “Moscopole 2010″, care vor culmina cu ceea ce se doreste a fi cea mai mare adunare a aromanilor, in data de 15 august la Voskopojë, in Albania.
In Romania, manifestarile vor fi deschise printr-un concert de muzica aromana, organizat sub numele “Primuveara a armâñiloru. Moscopole 2010” in data de 12 martie la Casa de Cultura din Constanta si in 13 martie la Sala Radio din Bucuresti. Vor participa: Hrista Lupci, Gheorghe Caraulani, Sirma Granzulea, Gicã Coadã, Cornelia Rednic şi Gigi Sima, Yioryi Nicolae, Stelian Arãu, Ioti Mela, Elena Gheorghe, Dani Peanci, Diana Bişinicu, Nicu Grameni, Cristi Stavre, Ionuţ Bacale, Teodora Calagiu, Adi Uzum, Bambi şi Vali Tulicã si ansamblurile “Iholu” si “Pilisterlu”.

Acasă cu manelişti şi machedoni

Inregistrarea greu de suportat pentru cei “1% la care nu le plac manelele” a unei emisiuni de pe Acasa TV. Printre publicitate la detergenti si probleme tehnice, “razboiul” pe timp de criza dintre banii a doua etnii, creat special pentru publicul tinta tintuit cu ochii in ecran in asteptarea telenovelei de noapte, despre niste “unii” pe care probabil postul de televiziune monden ii denumeste intr-un singur cuvant arromâni.

O lege nouă în folclorul contemporan

Astazi, dragi cititori cultivati, ne vom ocupa din nou de manele. Mai precis, de influenta lor asupra folclorului si obiceiurilor aromâne.
Sa clarificam intai niste lucruri. Da, manelele in sine sunt niste pubele. Daca vreti insa parerea unuia care se crede dr. docent în muzica bună din zona culturii pop, de la Sinatra pina la Moby, manelistii sunt niste persoane respectabile.
Sa ma explic.
Interpretii de manele sunt niste elite in randul etniei lor si/sau in randul celor de nivelul lor intelectual. Ei nu dau in cap la oameni, ci fac ceva nobil in acceptiunea nivelului lor de intelegere: se inchipuie creatori de muzica. Asadar manelistii in sensul de “guristi” nu pot fi blamati pentru infectia televizata zilnic.
Vina apartine manelistilor in sensul de “urechisti”, adica a celor care asculta manele, fie din cauza ca asta e tot ce inteleg ei prin “muzica”, fie pentru ca le este bagata pe gat de promotori, care ati ghicit, si ei sunt niste persoane respectabile, afaceristi ca toti ceilalti, care platesc din greu impozite si ceaseuri.
O a treia categorie de manelisti “urechisti” o formam noi, cei care suntem obligati din placere, cu largul nostru concurs, sa servim manelele la arădz armaneşţă o data cu aperitivul si terminand cu tortul de la ora 5. Nu sunt impotriva manelelor la nunti, botezuri, isuseri. Le consider normale pentru intregirea atmosferei de voie buna la sindrofii, ma bucură cand invitatii se simt bine, multi dintre ei chiar regasindu-se in “valoarea” versurilor manelistice.
Ceea ce ma supara teribil este manelizarea muzicii aromâneşti. Nu e o noutate, am mai scris si eu despre asta. Iar respectabilii componenti ai formatiilor aromâneşti, primii dupa naşi in ordinea importantei, fara de care nu poate exista nicio aradă, nu au absolut nicio vina. Ei ii dau auditoriului ceea ce doreste, pe banii facuti cu multa truda si aruncati cu multa poză la picioarele lor.
Un caz interesant este cel al melodiilor din folclorul daco-român, care intregeste intotdeauna repertoriul acestor formatii si in care sunt strecurate versuri despre “valoarea” machedonilor, de genul:

“Unora le-o dat cu caru’
Mie cu autocaru’” (Cand s-o-mpărţât norocu’)

sau

“S-a facut o lege noua
Ziua, ziua
Machedonii s-aibe două
Noaptea, noaptea…” (Ce mi-e drag pe lumea asta)

Piesa din urmă e cântată cu multa fală pe la toate sindrofiile si toata lumea care danseaza in cor, barbati si femei, copii si batrani, o fredoneaza cu nesaţ.
Acuma eu, obisnuit ziua ziua cu analizele literare si stilistice, am avut noaptea noaptea multe insomnii in legatura cu ce va să zică aceste versuri. Ce să fie oare cele două care mi se cuvin si mie ca machedon, in temeiul noii legi? Doua milioane de euro? Că unii cam peste noapte le-au facut… Doua facultati? Că unii, tot asa, dormind s-au trezit dimineata cu diplomele, gata licentiati…
Aici, dragi cititori cultivati, am mare nevoie de ajutorul vostru. Dacă sunteti sau ati fi machedoni ziua ziua, care ar fi cele doua pe care vi le-ati dori noaptea noaptea?

Pe gay, pe mama lor!

Dupa ce a instituit un nou criteriu eliminatoriu pentru admiterea pe bancile de la scoala vietii din Ghencea, anuntand ca nu va mai transfera niciodata jucatori cu chelie, trainer-ul, coach-ul, intr-un cuvant selectionerul unic si toate la un loc de la Steaua a mai adaugat, sfatuit de sfetnicul bun care este bezna noptii unor creiere odihnite, inca o conditie esentiala pentru doritorii de patrundere rapida pe un loc de la mijlocul clasamentului: orientarea dreapta in sex.
Asadar, cei care sunt chei sau gay, sau Doamne fereste, indeplinesc cumulativ ambele calitati diavolesti, sa se ducă tată sa joace ţurca pe alte gazoane, că acolo unde presedintele se pricepe la argaseala, fotbalu’ e curat nenica, chiar daca rezultatele sunt pe masura priceperii conducerii.
Asa că, daca cineva are interesul ca un jucator ca Ivanov sa nu ajunga la Steaua, e de ajuns sa plateasca un articol intr-un cancan cu ceafa groasa, ca sa ii citeasca cineva finantatorului ca bulgarul ar avea apucături de homosexual si, credincios cum e, sa alunge pacatosul pidosnic de pe iarba bataturii lui, ca doar n-o sa ajungem, ma scuzati, sa dam cu posteriorul gol…
“Nu accept homosexuali în familie, iar Steaua este familia mea! Nici daca se desfiinteaza Steaua nu iau un homosexual la echipa. Zvonurile sunt zvonuri… Poate e minciuna ca e homosexual. Dar daca e adevarat? Decat cu un gay, mai bine jucam cu un junior” – asa grait-a Zarathustra din Pipera, si evident, voia sa se facu.
Insa, pina ca ispitele junioresti, numa’ bune pe posturile de inlocuitor universal in familie, sa impiedice desfiintarea Stelei, se pare ca de data asta nimeni nu va mai putea impiedica sanctionarea becalismelor emise in mass-media. “Domnul Becali se afla la o a treia astfel de abatere. Acum asteptam sa primim o petitie din partea unei organizatii, pentru a vedea ce masuri vom lua. El a mai primit doua amenzi din partea noastra, una cand a jignit femeiele, trimitandu-le pe centura si la cratita, iar a doua cand a facut referire la apartenenta etnica a suporterilor echipei Rapid“, a declarat Istvan Haller, membru CNCD. Daca va fi depusa o petitie impotriva patronului Stelei, acesta risca amenda maxima, de 8.000 de lei! Da, da, de lei!

Eu când vreau să fluier, fluier la Berlin

Pentru ca nu a infestat inca obiceiurile aromanesti, de Valentine’s Day va ofer o postare pentru care am avut nevoie de ceva timp sa ma documentez ca sa o pot scrie fara teama de a gresi.
Am aflat de la Ionut despre inca un film facut de noul val al cinematografiei romanesti, care isi doreste sa faca si el senzatie. Ma rog, povestea in sine m-a lasat rece, trailer-ul nu m-a convins. Poate sunt eu mai pretentios intr-ale celei de-a saptea arte si imi doresc cate un “Forrest Gump”, daca nu pe weekend, macar pe an, dar “Eu cand vreau sa fluier, fluier” nu cred ca ma va gasi in sala in timpul vreunei proiectii. Producatorul este Strada Film, acelasi “vinovat” pentru “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, care a reusit sa imi creeze un etalon pentru filmele slabe, iar regizorul debutant se numeste Florin Serban, dar na! nu in fiecare zi se naste cate un Caranfil.
OK, si pina la urma ce legatura au machedonii cu toate aceste nume care au reusit sa convinga critica, dar nu si cinefilul din mine? Pai au… In “Eu cand vreau sa fluier, fluier” rolul principal este jucat de un aromân, George Piştereanu, care la data filmarilor era inca elev in clasa a 12-a la Liceul “Dinu Lipatti” din Bucuresti. Acum el este student la UNATC in anul I. George a avut o viata artistica intensa si inainte de debutul in actorie. El a facut parte, ca dansator si cantaret, din vechea formula a ansamblului “Pilisterlu“, care promoveaza cu succes folclorul aroman.
Ajuns deja o vedeta, George Piştereanu spune ca debutul cinematografic la numai 18 ani l-a schimbat. Are deja un articol cu pictorial in revista Tabu. Despre Silviu, personajul pe care il interpreteaza, spune ca este foarte diferit de el, iar despre Ada Condeescu, partenera lui din film, spune ca se completau foarte bine, “din 4 duble, doua era bune si una foarte buna“.
Filmul a reusit, dupa 17 ani, sa aduca din nou Romania la Berlinală cu un lung metraj, iar George Piştereanu are cu siguranta partea lui de merit. “Fluierul” a fost proiectat in festival chiar ieri, dar pina la ora la care va scriu nu am reusit sa obtin reactii din partea presei. Poate chiar va urca pe podium.
Cert este ca premiera in Romania va avea loc la sfarsitul acestei luni, deci va recomand cu caldura sa mergeti sa vedeti acest film. Si apoi sa imi spuneti si mie ce am pierdut.

Onoarea la Hagilarea

O ştire de ultima oră ne dă ca cert un eveniment important pentru Armâname. Machedonii hagilăreni au anuntat ca vor sa propună acordarea titlului de “Cetăţean de onoare” pentru marele rapsod Hrista Lupci, emblema Lăstunilor. Cat mai curand, acestia intentioneaza organizarea unui sedinte extraordinare de primarie in cadrul careia sa ii fie înmânată cu tot fastul aceasta distinctie lui lali Hrista.
Nu stiu daca titulatura de “cetatean” este fireasca pentru statutele oficiale rurale, dar cu siguranta onoarea cea mare va fi pentru Hagilarea. Căci Hrista Lupci este deja mult prea pretuit, inclusiv de colegii de breasla.

Kavalla – Cânticu ti Hrista Lupci