Piperchi ţârgâsiti

Navigam mai deunazi pe coclaurii Internetului, sa vad cum s-au mai afirmat virtual machidonii. Printre dotcomuri, punctrouri, siteuri porno si breaking news apocaliptice despre criza globala de nervi, gasesc in sfarsit ceva care imi provoaca bucuria si sucul gastric. Un site al unei afaceri aromâneşti cu mancaruri traditionale: La machedoni.

Si, mare priceput in tainele ascunse ale bucatariei cand e vorba de mâncat, imediat m-am gandit: care dintre mancarurile noastre ar putea fi considerata mancarea aromânească traditionala? Bine, caşlu e caş, nu iti poti inchipui familie de aromâni fara branza pe masa, dar branza mananca toata lumea. Pita cu caş, pita di curcubeta (cu dovleac), pâce (racitura), câvârmă, nu sint specifice, poate doar adaptate. Sigur, ar fi culişiclu, târhânălu, dar prima care mi-a venit in minte ca singura mancare pe care n-am vazut-o pe mesele in jurul carora nu se vorbeste armâneaşti a fost piperchi ţârgâsiti

piperki

Denumirea completa este piperchi diñicati ţârgâsiti (ardei facuti bucatele si prajiti) si imi lasa gura apa ori de cate ori ma gandesc numai la degetele fripte (niciodata furculita !) bagate cu paine in ardeii prajiti cu sos de rosii si faramituri de branza, care inca mai clocotesc, abia scosi de pe foc… Nu stiu daca asta ar putea fi mancarea noastra traditionala, dar stiu sigur ca face parte din bucataria aromânească, mult mai bogata, din care astazi noi nu mai savuram decat ce am mai pastrat din mostenirea batranilor…

PS: pentru cei interesati de aceasta si de alte retete ale bucatariei traditionale aromâne, va ofer o carte de bucate. Este in aromână, daca nu vă descurcati cu transpunerea, scrieti-mi :) !

About these ads
Scrie un comentariu

52 comentarii

  1. viseazazambinddanseazaiubind

     /  18/04/2009

    You forgot about peturi!

    peturi cu cash :D

    Răspunde
  2. Anichka

     /  08/05/2009

    Mi harsescu multu candu ved shi avdu di anmanji. Ini creashti inima in heptu sa ved pi internet zboari angrapsiti di armanji, ti armanji. candu vidzui pi wikipedia retzetili cu macarili a noasti, mi harsii multu. Multi di eali li shteamca maia mea nji li adra daima candu iaram njica. Tora nu pot zdac ca macam mash di anoasti, ma cu aspuneai shi tini, ma multu adram sh`macam piperchi dinicati.
    Haristo multu!

    Răspunde
    • S’banedz Anichka, shi ma multu s’ baneadza maia, s’tz adara mash piti shi piperchi. Ti ashteptu daima aua la mini pi blogu!

      Răspunde
  3. ws

     /  31/05/2009

    Am incercat si eu “Gaina Machedoneasca”, reteta luata din cartea lui Radu Anton Roman. Habar nu am cum e in realitate, daca i-a iesit cuiva gaina asta machedoneasca. Mie mi-a iesit ceva sinistru. Pe scurt, iei o gaina din comert, o fierbi, apoi o faci bucati, amesteci cu branza (bineinteles!), mai adaugi ceva mirodenii, si o bagi la cuptor.

    Era oribila, se simtea gustul hormonilor de crestere din gaina, se simtea branza mult prea sarata. Nu cred ca voi mai incerca vreodata.

    Ai auzit cumva de gaina asta macedoneasca?

    Care e reteta pentru “piperchi tsargasiti”? Poate imi iese mai buna…

    Ionut Chiose

    Răspunde
    • Emil Carageorge

       /  31/05/2009

      Bine ai revenit, Ionut! Credeam ca te-am suparat cu ceva de n-ai mai intrat la mine de vreo luna… Ce sa spun de gaina aia? Asa cum am scris si in postare, eu sunt mare priceput la bucatarie numai cand e vorba de mancat, poate trebuia sa incerci cu o gaina de curte, nu “intoxicata”. Cat despre piperchi, este un link aici catre o carte de bucate armaneasca, in care este descrisa si reteta asta. Spune-mi ce cuvinte nu intelegi si o sa incerc sa te ajut, dar daca iar simti gust de hormoni, nu e vina mea :)

      Răspunde
  4. ws

     /  01/06/2009

    “n-ai mai intrat la mine de vreo luna… ”

    Ba te-am citit zilnic, numai ca nu am mai comentat. In ultima luna si jumatate s-au intamplat multe in viata mea. Printre altele am mers la un botez cu aromani, o sa iti zic cu alta ocazie cum a fost.

    “Ce sa spun de gaina aia?”

    Deci voi mancati gaina d-asta machidoneasca?

    “Spune-mi ce cuvinte nu intelegi …”

    Nu stiu ce inseamna “pãtãrgeani” si “bunela”.

    Ionut

    Răspunde
    • Emil Carageorge

       /  01/06/2009

      Da, Ionut, scuza-mi nerecunostinta, dar vazand ca abia dupa o luna ai comentat pe o postare mai veche, am tras concluzia pripita ca m-ai uitat… Si e tot vina ta, ca tu m-ai obisnuit cu comentarii zilnice! :) Daca ai fost la un botez armanesc, inseamna ca te invarti prin mediul nostru si stii destule despre noi, ai prieteni sau chiar rude. Neaparat sa imi povestesti cum a fost si pe la ce arazi te mai duci, ca nu e exclus sa ne intalnim!
      “Gaina d-asta machidoneasca” nu stiu daca mancam si noi… Mancam si noi gaini preparate in fel si chip, nu stiu exact reteta lui RA Roman, dar pot sa iti spun cu siguranta ca n-am simitit pina acuma gust de hormoni…
      Cat despre dictionar, uite-l ff prompt:
      “patargeani” = rosii (patlagele rosii)
      “bunela” = furculita
      Te las, ca de abia am intrat in casa si mi-e o foame de crap!

      Răspunde
  5. ws

     /  02/06/2009

    Salut Emil,

    Hai sa-ti zic cu botezul. Bebelusul are o strabunica armanca, deci proportional cam o optime dintre invitati au fost machidoni din Constanta. Petrecerea a fost in Targoviste, nici vorba de comunitate de armani acolo. Din o suta si ceva de invitati, cam 15-20 dintre ei erau din Constanta. Petrecerea a inceput normal, cu manele si hore romanesti. Apoi totul a degenerat, armanii au ‘hijacked’ petrecerea. S-a pus numai muzica armaneasca. Dansau absolut bestial, nu stiam ca pasii in dansurile lor sunt atat de complicati. Nu cred ca se cheama hore, era cineva la capat care invartea niste margele. Muzica avea alt ritm, era altceva fata de muzica obisnuita la nunti si botezuri in Romania. Cred ca aia era muzica pe care voi o ascultati la petreceri, pentru ca toti pareau sa o stie.

    Situatia a scapat de sub control: unul dintre ei stia sa cante la acordeon. Si a cantat. Si ceilalti au dansat. Romanii erau debusolati: unde era maneaua lor cea de toate zilele?

    Cativa romani au incercat sa le tina piept machidonilor. Nu au reusit. Nu stiau muzica, nu reuseau sa tina pasul.

    Mie mi-a placut, habar nu am daca si celorlalti le-a placut.

    O amica de-a mea e din Tulcea, era si ea la botez, mi-a zis ca stie multi machidoni din Tulcea, am intrebat-o daca te stie, mi-a zis ca nu.

    On topic: ma gandeam ca “patargeani” seamana cu “patlagele”, asa cum “piperchi” seamana cu “peppers”. Dar de unde pana unde “bunela” inseamna “furculita”?

    De asemenea, “dinjicati” inseamna ceva apropiat de “dumicati”? Adica facuti bucatele, zdrobiti? Poti sa ma bati, dar nu imi dau seama ce inseamna “tsargasiti”. Din context cred ca inseamna “prajiti”. Asta e?

    Răspunde
  6. Emil Carageorge

     /  02/06/2009

    :lol: Vasazica o optime dintre invitati au facut legea la botezul ala! Ai naibii machedoni, cat de putini sunt in tara asta si tot ies in evidenta! Da, asa cum ai constatat, “hora” noastra (se numeste “cor”) are un “cap” si o “coada”. In cap nu ajunge oricine, si nu oricum, ci este “scos” de cineva, tocmai pentru ca trebuie sa iasa in evidenta dintr-un anumit motiv (este o ruda apropiata a familiei care face nunta/botezul, are varsta casatoriei etc.). Pasii sunt de mai multe feluri, depinde de ritmul muzicii, unii sunt mai simpli, altii foarte complicati, poate ai auzit de “Paidusca”.
    Amica ta din Tulcea, presupunand ca ar fi stiut ce mare superstar sunt eu prin urbea asta, tot nu avea cum sa ma identifice daca ai intrebat-o de “Emil Carageorge” pentru ca, asa cum am scris si in “about”, asta e “numele meu virtual”.
    “Bunelâ” este un cuvant despre care nu se stie inca de unde l-am preluat, cf. dictionar Papahagi, asa ca nu pot sa iti spun in ce limba se mai spune asemanator la “furculita”. Poate vine de la “bune”, adica furculita foloseste la mancat bunatati, ma dau si eu lingvist :)
    Cu “diñicati” si cu “tsargasiti” ai nimerit-o la fix, bravo!

    Răspunde
  7. ws

     /  04/06/2009

    Mie mi-au placut mult cor-urile (nu stiu pluralul de la “cor”) de la botez. Spre deosebire de horele romanesti, unde dansul e destul de simplu, si chiar si asa lumea se incurca si nu se sincronizeaza, deci oricine poate dansa, la cor-uri pasii pot fi foarte elaborati. Si nu oricine poate dansa. Am mai observat ca toti armanii stiau cum se danseaza o anumita melodie. De Paidusca nu auzisem, prietenul youtube mi-am adus aminte ca am vazut dansul asta la botez.

    Nu stiam ca “Emil Carageorge” e numele tau de artist. Parca pe pagina oficiala “Daima” apareai tot cu numele asta, m-am gandit ca asa te cheama si in viata adevarata. Oricum nu conteaza.

    Back on topic: azi am facut “piperchi”. Am cumparat un kil de ardei, niste cas dulce de oaie, rosii, oua, mi-am luat “bunela” si m-am pus la treaba: am taiat ardeii cubulete, am tocat vreo 3 rosii, am zdrobit vreo 300 de grame de cas. Apoi am pus la prajit ardeii. Cand s-au inmuiat, adica dupa vreo 20 de minute, am pus rosiile. Dupa inca vreo
    10 minute am pus casul si cu ouale. Dupa vreo 5 minute mi s-a parut ca e gata.

    Nu mi-a fost clar cum se mananca, asa ca am aplicat metoda ta: bagam painea in cratita si luam dumicatii. Parerile au fost impartite: fetita mea a gustat si nu i-a mai trebuit; mie mi s-a parut OK; iar sotia mea a lins cratita.

    Răspunde
  8. Emil Carageorge

     /  04/06/2009

    Daca a existat totusi cineva care a lins cratita, asta cred ca ti se datoreaza in primul rand tie, ca ai reusit sa transpui reteta in practica. Daca a avut succes, sper sa faci si altadata piperchi tsargasiti…

    Răspunde
  9. lucian

     /  16/06/2009

    fratilor machidoni stiu ca mancarea e foarte buna mai ales daca e facuta si de cineva priceput, dar problema mea e alta . de unde pot lua si eu niste margele din alea care se invart. multumesc

    Răspunde
  10. lucian

     /  16/06/2009

    clementza23@yahoo.com e mail-ul meu , va rog daca ma puteti ajuta si pe mine cu acele bratari

    Răspunde
  11. e bune? le gasesti peste tot in Grecia … cauta komboloi … sunt de la 5 euro la 15 alea mai faine si 30 alea de-s ale dracu de frumoase!

    comenzi poti face si pe net spre ex de aici:

    http://www.greekfleamarket.com/greek_worry_beads.htm

    dupa cum vezi sunt zeci de modele!

    Răspunde
  12. nevasta de arman

     /  07/10/2009

    Mai dl CaraGeorge…. trebuie mentionat ca reteta de “Piperchi tsârgâsiti” este mai gustoasa fara ou, acu depinde de gusturi…. dar e bine de mentionat mai ales ptr WS, poate mai incearca si varianta fara ou, pe care sincer baietelul meu o adora.

    Răspunde
  13. Emil Carageorge

     /  07/10/2009

    Mai tanti inveasta, barbata-tu stie ca tu in loc sa faci mancare te tzii de comentarii pe bloguri?

    Răspunde
  14. Pai da de unde stii, Emile, ca dansa nu a scris comentariul intre un piperchi si un pilaf?

    Asta fiind in gluma, ca la cat de muncite sunt femeile noastre (indiferent de comunitate/etnie), mai ca le-as indemna pe toate sa stea cat mai mult pe net. Si sa mai puna si barbatul mana pe o cratita.

    Răspunde
  15. pipirghei cu dumata si cashlu di oaii -ghela balcanica,dar se gateste si in partile SIBIULUI identec ca la armani

    Răspunde
    • hagieta

       /  27/10/2010

      Multi dintre oierii din zona Sibiu Fagaras au stramosi aromani fugiti din Gramoste si Moscopole la sfarsitul secolului 18. Unii dintre ei au trecut peste munti cu oile in zona Muscel. Din cauza trecerii timpului si a conditiilor istorice si-au pierdut identitatea de aromani, dar au pastrat unele lucruri care le tradeaza originile: tesaturile din lana, culorile negru, alb si grena, plocadele(flocati), scoartele, cioarecii, camasile cu croiala identica, macatele si unele feluri de mancare : casul prajit, casul prajit cu oua, (nu omleta!), ciorbe cu lapte sau acrite cu zer, fasolea batuta.

      Răspunde
      • ADiamandi

         /  29/10/2010

        FF interesant si va rog dezvoltati si unele eventuale surse
        Mocanii musceleni, rucareni tc. si din zona Sibiu-Fagaras au in parte origini balcanice, insa poposirea treptata a lor cred ca va fi precedand cu mult sec. XVIII. Mocanii au o raspandire mai larga in Romania si sunt prototipul unei civilizatii vechi romanesti de altitudine. O populatie mobila, poate in vechime tot asa de mobila ca remenii farsheroti.
        Asa incat mocanii (si pacurarii romani in general) au multe puncte in comun cu romanii munteni din Balcani (muzica doina, port, activitati, elemente de grai, numele bisilabice, unele nume de asezari Briaza,Greav(b)ena,Tarnova etc.).
        Agricultorii, “cojanii”, ţărenii, grosul daco-romanilor ar fi trebuit sa aiba tot asa un mare corespondent in Balcani, azi au doar megleno-romanii.

    • Izabela Papazicu

       /  28/10/2010

      Interesant! Nu stiam nimic din toate astea! Poti dezvolta subiectul?

      Răspunde
  16. oul sbaga numai la cipani ei obisnuiesc

    Răspunde
  17. patrageani depinde la virgheni = vanata: dumata= rosie

    Răspunde
  18. Avigl'itorlu

     /  29/10/2010

    Of… verioții fac aşa, fărşeroții fac invers, cipanii strică… Este o remarcă cam plictisitoare (îmi cer iertare că îndrăznesc să critic un comentariu postat demult)! Totuşi, faptul că există mai multe ramuri de aromâni înseamnă bogăție, nu că unii sunt spurcați (v. “adevărații Grămosteni” ai Matildei ;)) ) şi că alții cunosc spiritul absolut aromânesc. Printre altele, bogăția asta mai înseamnă şi varietate lexicală : la grămosteni avem “piperchi” (că-i din slavă), la avdheliați avem “pipiryei” (că-i din greacă), la fărşeroți avem “pipirițâ” (că-i din… oricum nu contează etimologia, ci faptul că încă îl întâlnim în limba vie). Cât despre “pâtrâgeanâ”… chiar nu-mi dau seama cum din înțelesul inițial de vânătă s-a schimbat în roşie la grămosteni, ei numind “pâtrâgeanâ lae” (neagră) ceea ce avdheliații numesc “pâtr/lâgeanâ”. Cât despre ou, el se pune pentru a lega sosul de roşii (deoarece durează mult până se leagă… eu însumi am încercat şi-mi ia o grămadă de timp de fiecare dată… totuşi nu pun niciodată ou :)) chiar dacă-s CIPU)… asadar, nu este o specificitate “cipănească”, ci un instrument culinar :P

    Ambâreațâ!

    PS : denumirea corectă este “piperchi țâyârsiti” nu “țârgâsiti” deoarece vine de la grecesul “tiyanita” (ăsta-i adjectibul, da’ nu ştiu forma verbului), nu de la cum face uleiul încins “țârrrrrr” :)))
    PPS : şi eu sunt interesat de dezvoltarea subiectului “sibienii şi aromânii”… Din câte mi-amintesc din lecturile mele parcă spunea Capidan pe undeva că în Mărginimea Sibiului (Săcele/Răşinari?!) se spunea “mine esc”…so, o fi ceva

    Răspunde
  19. Izabela Papazicu

     /  29/10/2010

    Diferenta dintre “g” si “y” in vorbirea de azi a aromânilor este insesizabila. “Ţâyârsescu” este forma literara, “ţâryâsescu” este forma populara. La fel: muabeti – maubeti, achicâsescu – acâchisescu, bitisescu – dipisescu etc. Nu cred ca o sa intalnesti multi aromani care sa se exprime ca in dictionar.
    Eu nu stiu ca “piperchi” sa fie din slava; are aceleasi radacini elene ca “pipiryei”.
    Pentru ca “indraznesti” sa critici un comentariu, oricat de vechi, meriti laude, de ce te scuzi?

    Răspunde
    • Avigl'itorlu

       /  30/10/2010

      Eu nu susțin exprimarea “ca in dictionar”, ci exprimarea naturală, nu slavizată : “țârgâsit” şi “mâtrescu” pentru “țâyârsit”, respectiv “mutrescu” arată imixtiunea sistemului fonetic slavo-macedonean atât în cazul topicii consoanelor, cât şi în cazul alterării vocalelor. Ar mai fi şi alte exemple dar nu îşi au rostul într-o discuție despre “piperchi” :)

      Diferența dintre “g” şi “y” este v i t a l ă pentru specificitatea aromânei. Spre surprinderea mea sunetul gamma încă mai este viu în vorbirea părinților, ca să nu mai zic de bunici (sora mea, în schimb, nu face diferența, în rarisimele discuții pe care le are în aromâna).

      Acum… niste mici remarci:

      “țiyârsescu” – forma literară, “țâyârsescu” – forma răspândită/ “populară”, “țâryâsescu” – forma metatezată

      “muhabeti” – forma etimologică (bunica, deşi foloseşte în mod regulat “moubeti”, în exces de zel recurge la “muhabeti”), “muabeti” – forma răspâdită şi literară, “muiabeti”, “maubeti” (rar l-am întâlnit în grupul din care provin) şi “moubeti” – forme corupte

      “achicâsescu” – forma etimologică şi răspândită (deci literară), “acâchisescu” – metateză grămosteană (dubioasă formă deoarece mă făcea, când eram mic, să cred că vine de la italianul “capisco” :P )

      Între “bitisescu” şi “dipisescu” tind să cred că există o deosebire de nuanță pe care grămostenii din Rep. Macedonia încă o folosesc :
      “bitisescu” – a se termina (ceva abstract), ex. “Aştiptai s-bitiseşțâ tini ninti s-acațu mini.”, “Dupu ți s-bitiseaşti andamusea va s-neadzimu-n hoarâ.”
      “dipisescu” – a se termina (ceva material), ex. “S-dipisi tâtumea.”, “Dipisii ghela. Tora voiu s-beau unâ birâ”

      Cât despre “piperchi”… Hm, nu ai făcut dialectologie? Sau nu ai citit despre raporturile slavo-aromâne? Sau nu ai auzit niciodată cum zic bulgarii la “ardei”? Păi, “piperki” evident! Forma asta de plural “-chi” pentru “-câ” nu e din italiană (fresca, fresche – frescă, freşti) cum credeam tot când eram la începutul iubirii mele cu aromâna, ci din slavă. Arihatea ti aestâ vreari nu yini cu nițiunâ turlie di hăpCHI câ vrearea nu-ari yitripseari!

      Răspunde
  20. Avigl'itorlu

     /  30/10/2010

    O mică adăugire :))

    Pluralul pentru “frescă” este “fresce” în română (după cum bine ştiț cu toți), însă eu voiam să evidențiez forma aşteptată dacă ar fi fost un termen moştenit şi nu împrumutat din alte limbi neolatine.

    Data viitoare promit că o să citesc de două ori mesajul înainte de a-l posta pentru a fi sigur că am fost coerent, iar mesajul complet.

    Răspunde
  21. Izabela Papazicu

     /  30/10/2010

    Sper sa te tii de promisiune! :)
    Dialectologie am facut, dar o sa ma iau mai serios cu ea la tranta in semestrul II.
    Papahagi nu da forma “dipisescu”, ci doar “bitisescu”, deci raman la parerea mea ca este “populara”.

    Răspunde
  22. Avigl'itorlu

     /  30/10/2010

    Eu zic să nu ne pripim cu răspunsuri a priori, fără cercetare de teren. Chiar ar fi interesant de observat diferența, în cazul în care există cea pe care am întâlnit-o eu la grămostenii din Rep. Macedonia astă-vară. Cât despre Tache Papahagi, mâratlu, chiar nu este instanța ultimă în domeniul aromânisticii ; de exemplu, majoritatea expresiilor din DDA are ca sursă literatura dialectală cultă de până la acea vreme. Asadar, cam limitativ din punctul de vedere al cercetării. Ca să nu spunem că a evitat utilizarea lexicului din “Liturghier aromânesc” al Matildei Caragiu Marioțeanu apărut în 1962, desi DDA ed. I a apărea un an mai târziu. Cauza? “Multâ pirifańi” si misoginism.

    Până una-alta, “dipisescu” este o formă regională, nu populară.

    Răspunde
  23. Avigl'itorlu

     /  30/10/2010

    O rectificare si iertare lui Papahagi! Domnia sa fost omul anchetei la fața locului până în anii 1940, apoi nemaiavând acces din cauza regimului. Totusi, asta nu-l scuză de mândrie excesivă si misoginism.

    Răspunde
  24. Nedeis

     /  22/01/2011

    Cu siguranta ceva de incercat :-) o sa apelez la nasa-mare sa imi traduca din carte :)

    Răspunde
  25. Andreea

     /  28/01/2011

    Vreau sa spun ca imi place fffff mult blogul tau, si vreau sa imi scrii si mie daca se poate reteta ptr peturi

    Răspunde
  26. Izabela Papazicu

     /  28/01/2011

    @ Nedeis: deci esti botezata/cununata de o machidoanca? :lol:
    @ Andreea: reteta pentru peturi o gasesti in link-ul din postare. Daca nu intelegi aromana la perfectie, te ajuta cu transpunerea nasa mare a lu’ Nedeis :) Multumesc pentru aprecieri. Voi incerca sa iti gasesc reteta si in daco-romana.

    Răspunde
  27. nedeia

     /  02/04/2011

    Izabela, sotul meu este pe sfert machidon, iar la el in familie doar “ai batrani” mai stiu limba, nici sotul meu si nici varul lui nu vorbesc; probabil ca mai inteleg cate ceva :). Eu mi-as dori insa sa nu lasam sa piara asa o mostenire frumoasa (eu sunt bucovineanca dupa sange).. de cununat am fost cununati de varul sotului meu, care e oleaca mai machidon decat noi, dar … cm ziceam, la noi nu prea s-au tinut asa traditiile, probabil de cand cu incuscrirea cu romanii din tara :-)

    intrebarea mea – pentru ca nu reusesc sa gasesc un mail unde sa te contactez: exista vreun loc de unde sa invat limba, regulile de pronuntie, gramatica etc.? citind intr-o carte de povesti armanesti, citind cu voce tare, mi-am dat seama ca e usor sa intuiesc si sa inteleg firul povestii… dar mi-as dori sa inteleg mai bine :) daca ai cum sa imi oferi ceva detalii despre “cum sa inveti armaneste in 30 de zile fara profesor” ar fi minunat :-)

    Răspunde
  28. Nedeia

     /  02/04/2011

    ** prima data m-am semnat Nedeis din greseala, era Nedeia, acum mi-am dat seama :)))

    Răspunde
  29. ephemera

     /  30/06/2011

    Va salut pe toti. Si eu si sotul suntem pe jumatate machidoni ,eu nefiind vorbitoare de dialect dar intelegand.Am observat ca tinerii nu mai tin la traditii si se feresc sa-si declare apartenenta.Casatoriile nu se mai fac strict intre ei(e un intreg balci cu prezentarea pretendendentilor – sa fie doctor, judecator,avocat…).Eu am trait departe de rude care sunt concentrati in Constanta, M. Kogalniceanu, dar cand ne intalnim simt ceva cu totul aparte,nu pot descrie, la modul “chemarea sangelui” .

    Răspunde
  30. Interesant! Deci cate unul dintre parintii tai si respectiv ai sotului s-au casatorit cu mucan/mucana, iar voi sunteti pe jumatate aromani, la fel ca si copiii vostri! Un caz ce merita studiat, mai ales din prisma celor ce s-au pastrat in familia voastra (dialect, traditii).
    Vad ca intelegi foarte bine fenomenul tinerei generatii: alesul/aleasa nu este suficient sa fie aroman, ci trebuie sa indeplineasca si anumite standarde de avere/pozitie sociala, ceea ce ingusteaza si mai mult optiunile. De aceea multi tineri aromani abandoneaza endogamia…

    Răspunde
  31. roman adevarat

     /  20/11/2011

    Sunt un roman care mai citeste pe site urile despre aromani , imi face placere dar nu imi plac exagerarile flagrante cum ar fi : un tip aici spune ca muzica aromana a eclipsat maneaua romanilor. Cred ca acela nu stie – desi e imposibil – ca romanii au un folclor unic in lume , bogat si variat.Sa nu amestecam lucrurile , muzica aromaneasca se creeaza acum pentru ca aromanii sa o consume , sa nu cumva sa consume altceva si ei o consuma fie ca o plac fie ca nu o plac , asa le spun parintii.Dar nu vorbiti despre folclorul romanesc , este prea vast , valoros si cunoscut in lume , nu se poate compara niciodata cu imprumuturile din Albania si Grecia.

    Răspunde
  32. Multumesc ca ma citesti, dar te-as ruga sa comentezi numai lucruri care au legatura cu postarea sub care scrii. Ceea ce spui tu isi are locul aici:

    http://daimadeadun.wordpress.com/2010/02/19/o-lege-noua-in-folclorul-contemporan/

    Răspunde
  33. Dacul

     /  25/08/2012

    Domnisoara ce inseamna: ” culişiclu “?

    Răspunde
  34. Godot

     /  25/08/2012

    Un culeaş mai alintat.

    Tâmpit-tâmpiţel, bou-viţeluş, armânj-armânjel, cioban-ciobănaş, glar-glâric, culeaş-culişic, şi tot aşa.

    Acuma să nu spui că nu ştii ce înseamnă nici culeaş. :mrgreen:

    Răspunde
  35. Godot

     /  27/08/2012

    Un fel de mâncare popular în 70`s, 80`s, până în mid 90`s în România multilatral nedezvoltată. Era o mămăligă mai lungită (adică puţin mai lichidă decât o mămăligă normală), care coagula bucăţele de pâine (de regulă mai veche, dar nu neapărat) ce se aruncau în oală. Deci, mămăligă cu pâine…

    Cred că-şi are corespondent destul de fidel în terciul pe care-l haleau muncitorii englezi la 5 dimineaţa.

    Dar era destul de bun, mai ales când se adăuga şi telemea de oaie. Ceea ce nu se întâmpla mereu, chipurile “cî ţe asparzî brânza?”, adică un fel de “strici orzul pe gâşte”.

    Se halea cald, mai ales dimineaţa. Era un fel auster, economic, acceptabil, mai ales în afară de alternativă. Deşi provin dintr-o familie cu posibilităţi o idee peste medie, în copilăria mea, în afară de ouă fierte (cam rar), altceva n-am ginit la micul dejun: târhână şi culeaş. Când aveam pâine cu ou era sărbătoare, când scotea bunică-meu din beci un borcan de zacuscă era Căderea Zidului Berlinului.

    Pentru oricine n-a mâncat-o când era copil, e o porcărie, nu-i spune nimic, dar io şi acum, deşi rar de tot, mai bag cu mare plăcere un culeaş, pentru că sărăcia aia de mămăligă cu pâine îmi developează o grămadă de amintiri.

    E mâncare-icon. :smile:

    Răspunde
    • ,,un roman,,

       /  31/08/2012

      Culeas-un fel de mincare ,specific armanesc ,in care ,musai sa adaugi cas si piine uscata
      Coleasa-un fel de ,,dulce,,specific romanesc,in care ,nu se adauga cas,doar faina si lapte
      Ambele retete ,sunt specifice pentru perioade de,,mare foamete,,
      Pofta buna!

      Răspunde
  36. Dacul

     /  30/08/2012

    Domnu Godot nu degeaba v-am intrebat ce inseamna ‘CULEASH” .
    Poate lamurim un mister .
    In nordul Romaniei la FACALETZ se spune CULESHER .
    CULESHERUL este un obiect din lemn ca un batz gros cu ajutorul caruia se amesteca mamaliga.De unde au aromanii aceasi denumire ca si moldovenii?
    Acest cuvant mai exista si la hutzanii din nordul Moldovei care se presupune ca sunt daci slavizati.
    Poate aflam.

    Răspunde
  37. florin dia

     /  08/07/2013

    De când am găsit rețeta asta pe blogul tău, am mâncat piperchi de 100 de ori, inclusiv astăzi, îmi place la nebunie. Iar acum căutam alte rețete, dar văd că legătura către wikipedia în aromână (Margheripsire) nu mai merge :( Mai vreau niște rețete. Mie îmi plac cântecele și mâncărurile, asta caut eu aici: versuri de cântece și rețete.
    O zi bună!

    Răspunde
  38. florin dia

     /  08/07/2013

    Am găsit rețete la altă adresă:

    http://roa-rup.wikipedia.org/wiki/User:D%27AroemenenZullenNiVergaan/Margheripsire

    Dar cum să fac să le înțeleg? „Fãrinã” înțeleg, dar „misur”? Ia să caut dicționarul ăla…

    Răspunde
  39. Corina

     /  11/09/2013

    Ai uitat sa amintesti de placinta cu praz. Mie imi aduce aminte de tata. Ce vremuri!

    Răspunde
  40. O mancare deosebita, un blog minunat! Felicitari! :)

    Răspunde
  1. Ardei prăjiţi macedoneşti: reţeta! « Zboară Niangrâpsiti
  2. Avantaje în familia tradițională aromânească (I) « Zboară Niangrâpsiti – blog armânescu

Lasă un comentariu

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 148 other followers

%d bloggers like this: