De aceea, aromâne, ar fi bine sa afli niste lucruri pe care probabil nu le stiai…
Decretul Imperiului Otoman din 23 mai 1905, prin care se conferea autonomie aromânilor, recunostea in acelasi timp si dreptul statului român de a intretine din bugetul său pe teritoriul imperiului scoli, publicatii culturale si biserici romanesti. Identitatea româneasca a aromânilor a fost confirmata dupa destramarea Imperiului Otoman prin alte intelegeri dintre Romania si statele balcanice in cuprinsul carora trăiau aromâni.
O anumita organizatie care se declară reprezentanta aromânilor din România se foloseste de manifestarile prilejuite de celebrarea acestei zi importante din istoria aromanilor pentru a-si sprijini aberanta cerere de recunoastere a aromânilor ca minoritate nationala in România.
Reprezentantii Societatii de Cultura Macedo-Române, societate cu radacini inca din 1860, condusa de actorul Ion Caramitru si din conducerea careia au facut parte si regretatii ist. Gheorghe Zbuchea si prof. Justin Tambozi, afirma clar ca aromânii sunt români, ramura sudică a romanităţii orientale. Intr-o declaratie data publicitatii cu mai mult timp in urma, SCMR le aduce aminte tuturor cum Ceausescu, in 1967, a facut un targ rusinos, cedand scolile si bisericile romanesti din Grecia (inchise de greci inca din 1945) acestui stat, uitand ca o parte din aceste institutii erau construite pe banii comunitatilor aromâneşti. Era lichidata astfel definitiv problema ultimelor scoli si biserici in propria limba a românilor din Balcani (vezi Adrian Barsoan – “Românii sud-dunareni intre tragedie, uitare si speranta”, 1996, p. 154). Problema românilor din tarile Peninsulei Balcanice, regimul comunist din Romania a rezolvat-o din punct de vedere marxist, renuntand la orice asistenţă de ordin politic, economic si cultural fata de românii din afara tarii.
Conform declaratiei SCMR, regimul comunist al lui Ceauşescu a subventionat intre anii 1986-1988, prin intermediul Fundatiei Culturale Române (care la ora aceea se ocupa numai de propaganda si spionaj), aparitia revistei “Zborlu a nostru” (“Cuvantul nostru”) a fantomaticei Uniuni Culturale Aromâne din Freiburg (Germania) infiintata in 1984 de Vasile Barba (emigrat din Romania), ce milita constant (asa cum s-a intamplat la Congresele de limbă si cultură aromâne convocate de ea la Bridgeport in SUA si 1988 la Freiburg) pentru teza că aromânii nu sunt români, ci un alt popor neolatin inrudit cu românii, vorbind o alta limba neolatina. Iar pentru ca aceste lucruri sa fie evidenţiate, s-a propus de catre Tiberius Cunia (aromân din SUA) si membrii acestei asociatii un nou alfabet de transcriere a dialectului aromân intr-o formă sârbo-nemţească (mult mai greoi si negand toata literatura dialectala de 140 de ani ce folosise permanent alfabetul latin al limbii române, cu unele mici modificari). Scopul acestei actiuni era acela ca Partidul Comunist Roman sa scape de problema romanilor din afară, insuflandu-le convingerea ca ei ar fi un alt popor, care trebuie sa-si rezolve singuri chestiunile nationale, se mai arata in declaratia SCMR.
MrSPORT
/ 23/05/2010S`bâneadzâ armânamea,
S`bâneadzâ tut laolu,
Ti`a noastâ mileti
S`n`agiutâ Dumnidzălu!
Emil Carageorge
/ 23/05/2010Impresionant! Stii si ce inseamna ce ai scris tu acolo?
MrSPORT
/ 23/05/2010Cu scuze, stiu ce am scris numai intuitiv, chiar daca scriu despre SPORT si GOSSIP!
Slavit fie sultanul Abdul Hamid cu iradeaua lui! S’baneadza armanamea!
La multi ani!
Emil Carageorge
/ 23/05/2010Nu, slava se cuvine Regatului Romaniei, ca a facut presiuni diplomatice pentru recunoasterea drepturilor aromanilor ca parte a poporului roman (lucru de care neoarmanistii nici nu vor sa auda!). Crezi tu ca nu mai putea turculetzu ala de Abdul mahmur de dragu’ nostru!
Marius Filip
/ 23/05/2010Am fost în Herăstrău.
Manifestarea a început târziu iar copilaşii mei şi-au pierdut răbdarea şi a trebuit să plecăm dar nu l-am ratat pe Gică Coadă; asta ca să nu pomenesc de Gigi Becali (“armânlu a nostru” cum zicea Gică) ce conducea corlu mare cu hlambura în mână – auşl’i ce erau după el nu mai ţineau pasul şi au rămas în urmă năduşiţi. Jiji parcă avea 20 de ani, atât de sprinten era!
Au fost prezenţi dl. Oană – care a şi vorbit – de la fălcarea Bucureşti a CARo (cred că era CARo), l-am văzut şi pe dl. Canacheu îmbrăcat în costum tradiţional dar niciun reprezentant al Societăţii Macedoromâne ori al Statului Român nu erau pe acolo (sau or fi fost şi nu ştiu eu).
Oricum, impresia mea este că Ceauşescu n-a murit, Statul Român actual îl continuă neabătut în politica faţă de aromâni pur şi simplu dezinteresându-se aproape cu totul de prezentul şi viitorul acestei viţe româneşti.
Ce era capabilă să facă România ne-independentă a lui Cuza nu izbuteşte să facă România independentă de azi.
Esau
/ 01/05/2012Ceausescu nu mai avea putere cam din 1981, de cand cu Solidaritatea (kaghebista poloneza). Jocurile le facea Securitatea, obedienta Moskovei. La Freiburg a lucrat securitatea nu Ceausescu. Din 1981-82 Securitatea a lucrat intens pentru a-l submina pe Ceausescu inclusiv folosindu-se si de minoritati. Freiburg este mana Securitatii, a KGB-ului care tinea si tine sa dispara tot ceea ce-i romanesc si sa devina slav(sarb, bulgar, ucrainean, rus, lipovean, etc).
Este de mirare ca este amintit Ceausescu care a cedat oficial in 1967 scolile românesti din Grecia acestei tari cand ele erau cedate de facto din 1945 si nu este amintit Dej care cat a “domnit” n-a schitat un gest pentru aromâni si pentru acele scoli.
Emil Carageorge
/ 23/05/2010Multumesc, Marius, am preluat legatura.
Gigi, o fi el Becali, dar cand e vorba de patriotism nu prea are rivali. Gandeste-te: el, un farserot, a “tras” corlu cu hlambura in mana numai ca sa-l vada lumea cu simbol aromanesc (hlambura o au numai gramostenii). Acum cativa ani, la Sala Palatului, de 23 Mai Gigi a zis una tare (ca dovada ca are si momente de luciditate): “Va dati toti aromani, dar dupa manifestarea asta mergeti toti acasa si vorbiti mucaneashti!” (citat aproximativ). Cata dreptate are…
Societatea Macedoromana nu are ce cauta acolo pentru ca ei contesta insasi ideea de “zi nationala” pentru aromani. Iar Statul Roman nu poate fi blamat, e ocupat sa angajeze avocati buni pentru procesul intentat de dnul in costum traditional…
Cine a mai ajuns pe acolo, il rog sa relateze impresii la cald.
Marius Filip
/ 23/05/2010Hm … părerea mea este că Societatea Macedo-Română ar trebui să fie acolo unde sunt aromâni – fie că aceştia sunt pro-minoritate sau nu sunt. De acord că nu-i zi naţională, nici mie nu-mi place, dar totuşi m-am dus, cu nevastă şi cu feciori cu tot.
Impresii la cald:
Am ajuns când încă ploua. Din fericire, ploaia a stat. N-am găsit loc de parcare decât departe de eveniment. am parcat şi am traversat tot parcul să ajungem la locul cu pricina. O mulţime de autocare, din care unul din Grecia. “Taci că au venit şi din Ellada” mi-am zis, şi am grăbit pasul.
Până să ne apropiem se face 12:00 mărim ritmul că-ncepe adunarea, când ne apropiem l-aud pe Gheorghe Maneca cântând “Xirulivădz”. Emil al meu recunoaşte interpretul şi cum la amândoi ne place atât de mult Maneca, o luăm de-a binelea la goană pentru a nu perde nimic. Feciorul al doilea ţine şi el la alergătură dar cei doi mai mici încep să zbiere că să-i aşteptăm. E … aici e aici: feciorii sau Maneca? Grea decizie! Au câştigat feciorii.
Ajungem cu toţii când Maneca începe al doilea cântec, şi anume “Tana”. Cu gâfâieli ajungem la locaţie dar ia-l pe Maneca de unde nu-i: nişte ficiori aranjau nişte fire pe scenă, cel pentru care alergaserăm nu venise cu autocarul, şedea (probabil) binemersi în Grecia, şi la Bucureşti era reprezentat de un CD.
Puţină lume, băncile pline de apă, ne uităm la fotografiile de pe margine unde le explic copiilor (de fapt doar celui mai mare) ce şi cum. Se vede ună câmbană pe care scrie “Iuţido de-adun”, le spun că înseamnă “Peste tot laolaltă”, o deviză a aromânilor.
Dăm ocol, ajungem la mâncărurile şi băuturile tradiţionale: mititei, bere, Coca Cola şi Nestea. Era şi un vas cu piperchi, ce-i drept, precum şi doi miei la un proţap ce afuma jumătate din spaţiu.
Intru într-un stand cu cărţi, zăresc dicţionarul lui Papahagi, îl înşfac cu lăcomie şi mă duc la fată să-ntreb cât costă. “Nu e de vânzare …”. Dezamăgire.
Ies din stand, soţia o pornise cu puştanii spre alte mâncăruri. Gâsim un cortuleţ unde se vând plăcinte, luăm de diverse feluri – inclusiv dovleac – soţia n-are inspiraţia să ia şi cu praz.
Le mâncăm pe o bancă mai deoparte, între timp festivitatea începe, îl aud nu fără amărăciune pe dl. Oană spunând “noi him popul ahoryea ş-nu vrem s-yină alţă s-nă dzâcă cum s-bânăm şi ţe him. Noi him maşi armân’i şi vrem s-him pricunuscuţ popul ahoryea tu Arbunuşie, tu Vuryărie, tu Românie aşi cum him tu Machidunie”. Soţia pricepe aproape la fel de bine ca mine (deşi nu ştie aromână decât ce m-a auzit pe mine vorbind/cântând – cei cu “limba aromână” să ia aminte).
Ne apropiem de scenă. Sunt doi tineri care fac prezentările, fata vorbeşte în aromână, băiatul transpune în română. Ţine o scurtă cuvântare o reprezentantă ca Tinjirlor Armânj, o tânără ce începe a vorbi într-un idiom mixt, 80% dacoromână quasi-modernă cu slabe urme de aromână. Eu mă dau de ceasul morţii când aud, nu ne vine să ne credem urechilor atât mie cât şi soţiei.
Soţia exclamă “aşa aromână pot vorbi şi eu: în loc de vrere zic vreare, în loc de ci, ce spun ţi, ţe şi folosesc vrui, făcui ca oltenii şi gata”. Vorbire aceea în care fata spunea “vrem s-creăm” (???) (tot soţia îmi zice “trebuia să spună ‘vrem s-faţim’ – deşi, repet, nu ştie aromână”) m-a trimis cu gândul la ce mi-ai spus tu, Emile, mai demult: că aromâna este pur şi simplu înghiţită de dacoromână la noi.
Acum îţi dau dreptate şi mi-e clar că acele cursuri opţionale de aromână trebuie începute URGENT dacă vrem să mai avem vorbitori ai dialectului în România.
După ce au vorbit tinerii începe spectacolul, şirul îl deschide Gică Coadă cântând cu suflet aşa cu îl ştim. Nu prea mi-a plăcut că nu era îmbrăcat în costum popular, dar interpretarea a fost excelentă, omul ştie să însufleţească aradha, îmi venea să mă bag şi eu în corlu mare după Jiji!
Când s-a terminat corlu mare am mers mai departe de scenă pe nişte băncuţe dar din cauza zgomotelor de primprejur nu am putut auzi prea bine muzica aşa că am plecat.
Ce mi-a plăcut: în primul rând, că evenimentul există. Că aromâna există şi se vorbeşte (deşi MULT prea puţin). Că s-au expus obiecte tradiţionale (deşi mai puţine decât mă aşteptam) ce păreau autentice. Că s-au vândut câteva mâncăruri tradiţionale (deşi plăcintele erau cu foietajCă erau tineri (dar n-am văzut copii !?!). Mi-au plăcut fotografiile.
Ce nu mi-a plăcut: sonorizarea nepotrivită, başii prea tare, îi simţeai în stomac. Vârstnicii mai mulţi decât tinerii (cât am fost noi, cel puţin). Am auzit foarte puţină aromână vorbindu-se în public (am tras cu urechea, recunosc). Panourile foloseau scrierea Barba-Cunia chiar şi pentru dacoromână (ţ exista dar ş era înlocuit cu sh). Au existat stângăcii în organizare (evenimentul a început cam cu 45 de min. întârziere, de exemplu), în exprimarea acelor tineri, în textele lor – dar e minor şi scuzabil.
Însă dincolo de acestea există ceva ce eu zic că este destul de problematic în felul cum această zi a fost sărbătorită: nu a avut aspectul de zi naţională, nu a avut aspectul unei zile reprezentative pentru o etnie ci a fost ca un fel de întâlnire de familie sau de rude care se cunosc bine şi nu mult mai mult (repet, nu am stat până la sfârşit).
Sentimentul pe care-l am este că a fost o sărbătoare a unei colectivităţi minoritare ca oricare alta (cum au pocăiţii convenţiile anuale, pentru cine a avut contact cu ei) adică al unei colectivităţi mici din care o dată pe an se strânge o minoritate şi mai mică (pleonasm intenţionat) unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea iar deschiderea spre exterior este minimă. Este o opinie cu totul subiectivă, să fie clar. Dar îmi pun întrebarea: dacă e adevărat, să fie acest lucru o parte din planul pro-minoritate?
Culmea este că, atunci când am plecat, erau doi bărbaţi ca la 50 de ani discutau în urma noastră, i-am auzit fără să vrem şi exprimau cam aceleaşi lucruri. Ei aflaseră despre Ziua Aromânilor de pe internet …
Yioryi
/ 01/06/2010Il cheama Oane sau Oani, nu Oană!
Emil Carageorge
/ 23/05/2010Super relatarea!
Feata care vorbea armaneashti numai prin transformarea lui “ce” in “tzi” este emblematica pentru tinerii aromani de astazi. Nu are rost sa ma ascund dupa deget: probabil ca si eu daca as fi pus sa vorbesc liber aromana cu incarcatura emotionala data de o multime care ma asculta, m-as descurca la fel de “bine”. Daca noi vorbim asa, gandeste-te cum vor vorbi copiii nostri.
Iar constatarea cu intalnire de familie denota mult spirit de observatie. Multi aromani au profitat de eveniment sa vina sa isi vada rudele din (celelalte cartiere din) Bucuresti. Oricum aromanii sunt cam toti cuscri intre ei
olahus
/ 23/05/2010Impresii scriu eu acum. Vor aparea maine, stiu Emil si Marius unde, urati-mi spor
olahus
/ 23/05/2010“Ne apropiem de scenă. Sunt doi tineri care fac prezentările, fata vorbeşte în aromână, băiatul transpune în română. Ţine o scurtă cuvântare o reprezentantă ca Tinjirlor Armânj, o tânără ce începe a vorbi într-un idiom mixt, 80% dacoromână quasi-modernă cu slabe urme de aromână. Eu mă dau de ceasul morţii când aud, nu ne vine să ne credem urechilor atât mie cât şi soţiei.”
ha, ha, si eu mi-am speriat
Emil Carageorge
/ 23/05/2010Linku, dnu Olahus, linku sa citim si noi!
carmen
/ 23/05/2010“… părerea mea este că Societatea Macedo-Română ar trebui să fie acolo unde sunt aromâni – fie că aceştia sunt pro-minoritate sau nu sunt”
Aveti mare dreptate.
Asta cred si eu.Dar nu se va ajunge niciodata la un dialog.Numai daca facem o lista cu “liderii” de la Fara Armaneasca si cei de la Societatea Macedo-Romana si ne dam seama de asta.
Sunt convinsa ca cei prezenti in parc,unii nici nu stiu de minoritate,altii stiu,dar nu-i intereseaza.Au venit numai pentru ca era o sarbatoare a aromanilor pur si simplu.
Multumim Marius Filip pentru informatiile de la fata locului.
Ţal Halciu
/ 24/05/2010Am citit aici despre manisfestarea care urma sa aiba loc duminica, 23 mai, in Herastrau. Printre altele aflasem ca va fi organizat un stand de unde se vor putea cumpara carti despre aromani sau scrise in aromana. Sincer, mi-as fi dorit sa pot ajunge acolo…. Azi citesc tot aici ca de fapt era numai o expozitie de carti, dar nu si cu vanzare. Pacat!
De un an de zile intreb in stanga si in dreapta pe toti aromanii din familie daca au in biblioteca lor asemenea carti. Am fost foarte surprinsa sa aflu ca muuuulti dintre ei nici macar nu au auzit sau daca au auzit nu au pus mana nici macar o singura data pe o asemenea carte! Sotul meu habar n-avea cum se scrie in dialectul aroman si nici acum nu reuseste sa citeasca in dialect.
Nu e de mirare ca se pierde asa frumusete de limba!
Vorba volant, scripta manent!
Eu sunt invatatoare si mi-ar fi tare drag sa pot preda in scoala ore de optional despre istoria, limba si traditiile aromanilor! Mi-as dori foarte mult ca fiul meu sa poata beneficia de asemenea ore! Nu este de ajuns sa stim sa dansam, sa cantam si sa facem placinta de praz! Noi ne mandrim cu personalitati din randul aromanilor. Copiii copiilor nostri vor avea cu ce sa se mandreasca si ce sa duca mai departe?
Emil Carageorge
/ 24/05/2010Tal Halciu, aici gasesti link-uri catre programele de optional aromana de la toate nivelurile:
http://daimadeadun.wordpress.com/2010/04/15/seductia-tentatiei/
Ce te opreste sa le predai elevilor ai caror parinti sunt interesati?
olahus
/ 24/05/2010http://metropotam.ro/La-zi/2010/05/art2426504307-Ziua-aromanilor-in-Herastrau-dansuri-placinte-si-Becali/
daca pun de doua ori se cheama ca e spam? ca la aia cu becali nu mi se parea cel mai potrivit
olahus
/ 24/05/2010“Azi citesc tot aici ca de fapt era numai o expozitie de carti, dar nu si cu vanzare. Pacat!”
nu, erau si de vanzare, in standul de la intrare. la intrare era juma de citi pe loc juma de luat acasa. la avdhela era doar biblioteca
Marius Filip
/ 25/05/2010Carmen
Cu multă plăcere dar din păcate n-am stat decât la început. Din ce relatează Olahus – mult mai bine ca mine – am pierdut mult.
Poate la anu’ ficiorl’i a mei vor avea răbdare să stea mai mult.
Ieri m-am întâlnit cu nişte prieteni ce mi-au reproşat că nu le-am zis de sărbătoare, că ar fi mers şi ei.
Mea culpa, dar e de reţinut pentru mucan’il’i ce nu şi-au uitat fraţii de la Miază-Zi.
carmen
/ 25/05/2010http://www.ctarm.org/muzica/dzuua-natsionala-a-armanjilor-23-di-maiu-2010-galerie-di-caduri/
olahus
/ 25/05/2010ghini, ama na’ galerie multu mai mari di cadhuri iasti pi 100eyes, facuti di Cristina Petrescu s’di mini
http://100eyes.ro/photogallery/public/Tari/Romania/Bucuresti/Evenimente/Ziua-Nationala-a-Aromanilor-2010/
carmen
/ 25/05/2010Foarte buna prezentarea evenimentului pe metropotam. Pozele sunt minunate.
Multumim!
olahus
/ 25/05/2010‘na, nu na’
Marius Filip
/ 25/05/2010Carmen: fotografiile de pe ctarm.org nu sunt vizibile cu Mozilla Firefox. Cu Internet Explorer funcţionează.
Am încercat să las un comentariu să-i anunţ pe masteri, nu a funcţionat când am folosit Firefox, iar când am încercat acelaşi lucru cu Internet Explorer a spus că-mi dublez comentariul
carmen
/ 25/05/2010Eu am primit pe mail link-ul cu pozele. L-am postat aici ca o alternativa la tot ce ne-a oferit Olahus.
olahus
/ 25/05/2010Carmen, cu placere si mai pofeste pe la metropotami
carmen
/ 25/05/2010L-am pus deja la favorite!
Ţal Halciu
/ 25/05/2010Verba****
scuzele mele
Barsoan Adrian
/ 03/06/2010Va rog daca ma citati masiv ,textul de mai sus este 98% din mine ,precizati toate paginile citate.CU stima
Barsoan Adrian
/ 03/06/2010Domnule Emil Carageorge
Emil Carageorge
/ 04/06/2010Domnule Barsoan
Numele dvs. apare in textul meu de mai sus. Si tot acolo este indicata clar si sursa citata, cu tot cu link. Acum aflam ca cei de la SCMR sunt cei care v-au “citat masiv”.
Va multumesc si va mai astept pe blogul meu.
Cu stima,