Io nu m-am lamurit, până la urma. Cine e mai pelasg: românul sau makedonarmânul? 
Să ne batem din nou în pelasgi
Posted by Izabela Papazicu on 20/01/2012
http://daimadeadun.wordpress.com/2012/01/20/sa-ne-batem-din-nou-in-pelasgi/
Postul anterior
Uriaşul Caragiu
Uriaşul Caragiu
Următorul post
Irina Loghin, mama lui Alexandru Macedon
Irina Loghin, mama lui Alexandru Macedon
-
-
-
Ultimele comm-uri
-
clicky.init(211566);
Godot
/ 20/01/2012DuhulCăpitanului Bănel. Sau DuhulCăpitanului Lupoi. Sau Duhul CăpitanuluiPlanet. Cam prin zonele astea.
Iza, ai un like mare pentru primul tag. Este atât necesar, cât mai ales suficient.
Izabela Papazicu
/ 20/01/2012Sau Sfantul Duh. Depinde ce intelege fiecare din versurile melodiei cantate de Lupci. Care poate fi inlocuita cu succes in contextul dat de “America-i diparti”.
Dacul
/ 21/01/2012Am sa citez din Densusianu :”
Pentru poporul grec, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe pamînt. Rasa lor li se parea atît de arhaica, atît de superioara în conceptiuni, puternica în vointa si în fapte, atît de nobila în moravuri, încît traditiunile si poemele grecesti atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de “divini”, adeca oameni cu calitati supranaturale, asemenea zeilor, un nume, ce ei întru adevar l-au meritat prin darurile lor fizice si morale.”Pelasgii ne apar dupa vechile-traditiuni istorice ca una si aceeasi populatiune cu neoliticii, cari introduc în Europa cele dintîi elemente ale civilizatiunii, animalele domestice, cultura cerealelor si o arta industriala mai progresata. Chiar si olaria neolitica poarta semne de ornamentatiune si simboale mistice pelasge.”
Deci pelasgii sunt vechea populatie a Europei si vorbeau o limba indo-europeana.
alexandru
/ 22/01/2012Densusianu a fost un vizionar, vor mai trece cativa ani ca sa fie primit in istoriografie cu toate onorurile. Eminescu a inteles cum stau lucrurile datorita lui, mana Providentei.
Nu degeaba se forteaza manelistii sa-l ridiculizeze.
Inca putin si vom juca cum joaca haiducii – pe teoria-starpitura a romanizarii.
alexandru
/ 22/01/2012ce e drept, cele cateva fraze din clip sunt naive, nu au legatura cu strategia lui Macedon, in fine, gandul bun conteaza mai mult.
frateste
Victor Grigor
/ 23/01/2012Potrivit tabelului publicat de Eupedia , in Grecia 12,5% din populatie face parte din haplogrupul R1a (micenian, macedonean ,trac, slav),in Macedonia -13,5% iar la aromani numai 10%. Procentul este mai ridicat la cei care traiesc printre slavofoni, si foarte scazut la cei din Albania si Romania(0-2%). Daca impartim aceste cifre la 3, rezulta ca sansele grecilor de a fi urmasii macedonenilor antici este de4%. Slavofonii din Macedonia ar putea fi urmasii macedonenilor antici in proportie de 4,5%, iar aromanii au sanse si mai mici (3,2%). Pentru aromanii din Albania si Romania ,sansele tind spre zero(0,66%)!
Dacul
/ 23/01/2012Domnu Victor eu nu inteleg rationamentul dvs. privind R1a.
Spuneti-mi unde ati gasit ca s-au facut cercetari pe oseminte ale anticilor macedoneni si ca acestia aveau R1a,de asemenea pe oseminte de traci.Datine adresa de internet sa vedem si noi ,pentru ca eu cred ca sunteti dus in eroare de propaganda Slavilor care afirma ca slavii nu au venit in secolul 6 era noastra ci ca erau aici din antichitate.
dragos
/ 24/01/2012Ar trebui sa punem nitelus lucrurile la punct, in ce il priveste pe Alexandru Macedon, pentru ca cei care mai trec prin acest loc si nu stiu despre ce este vorba, sa aiba o idee; desi cred ca majoritatea au cel putin cateva date elementare.
Intre lumea greaca si Alexandru au existat legaturi stranse, daca este sa amintim numai faptul ca Alexandru l-a avut profesor pe marele Aristotel; se poate spune ca Alexandru Macedon a fost un discipol al marelui filosof; ei vor coresponda si dupa ce Macedoneanul va pleca sa-si intalneasca destinul. Alexandru a fost nu numai un mare cuceritor, dar si un erou civilizator. Istoria a pastrat “alexandriile” ca focare civilizatoare, insa e vorba de mult mai mult. Prin locurile prin care a trecut Alexandru a fost primit ca un erou, nici nu a fost nevoit sa lupte. A confirmat suverani si regi acolo unde a crezut ca acei suverani isi merita tronul, iar traditia multor tari l-a pastrat in amintire pana astazi. A fost primit cu onoruri si ovationat in numeroase locuri ale lumii antice, iar memoria care i s-a pastrat pana astazi da masura faptului ca acei oameni nu au facut acest lucru din slugarnicie, ci l-au facut din admiratie si respect. Alexandru a rupt lanturile sclaviei in numeroase locuri, fiindca sclavia ii repugna. Grecii nu l-au iubit niciodata, au fost mai multe comploturi pe care le-au ticluit si pe care Alexandru si oameni loiali lui le-au dejucat. S-au spus fel si fel de lucruri despre Alexandru Macedon, iar o barfa a facut cariera, faptul ca nu iubea doar femeile. Dar acest lucru, dupa parerea mea, este nu numai imposibil de dovedit, dar pare putin plauzibil. Fiindca ma intreb daca veteranii falangelor il mai urmau cu o asemenea devotiune – fiind gata sa moara pentru el – stiind asa ceva despre comandantul lor.
Proiectul AVDHELA este un proiect extraordinar, un proiect in fata caruia nu poti decat sa te inclini. Poate ca intr-o zi vom ajunge si noi la intalnirea cu Destinul, iar in ziua aceia ne vom regasi Uniti si Puternici, asa cum am visat!
alexandrinus
/ 27/01/2012Deşi îl cinstesc pe Alexandru ca pe un zeu, tresare inima în mine când citesc fraze ca “Alexandru a rupt lanturile sclaviei in numeroase locuri”, ştiind faptul că numai după căderea Tyrului, zeci de mii de locuitori au cunoscut cu gustul sclaviei din ordinul lui.
Izabela Papazicu
/ 27/01/2012As putea sa te intreb de ce il cinstesti pe Alexandru “ca pe un zeu”? Si in general de ce ar merita un muritor aceasta cinste?
alexandrinus
/ 27/01/2012Desigur, bucuros răspund. Când l-am descoperit pe Alexandru, eram încă învăţăcel la o oarecare şcoală teologică. Curând însă, aveam să renunţ, căci realizasem că aveam mai multă credinţă în lucrurile lumeşti, decât în cele preasfinte. Îl cinstesc pe Alexandru pentru simplul fapt că nu a renunţat niciodată la visul său, chiar dacă al său vis a fost un coşmar pentru zeci de mii de suflete; nu a dorit să se oprească în Babilon, şi nici pe malurile râului Hyphasis. Pe patul morţii fiind, nu a cedat, supraveghind neîncetat organizarea unei expediţii alexandrine sud-vestice. Mărturisesc că în propriile-mi momente de restrişte, prin simpla evocare a numelui său, prind tărie şi dorinţă de a merge mai departe. În afară de faptul că nu a renunţat niciodată, acţiunile sale în teritoriile cucerite de armata alexandrină, au fost revoluţionare în climatul acelor vremuri. Alexandru a fost un inovator, şi îl apreciez pentru aceasta. Bineînţeles, ideea de universalitate culturală şi-a însuşit-o (şi) de la Diogene – ăla de i-a zis să se dea la o parte din calea soarelui (ce ticălos) – dar ea se prezenta doar la un nivel teoretic; Alexandru a fost primul lider din istorie care a implementat această noţiune la un nivel practic. Există o serie de invidizi care afirmă, de exemplu, că totul a fost doar un mare compromis în urma căruia Alexandru şi-ar fi satisfăcut setea de război şi cucerire; că el niciodată nu a visat la o lume unită, lipsită de bariere teritoriale şi graniţe religioase. Asta e ceea ce numesc eu o blasfemie ordinară, în totală neconcordanţă cu evidenţele istorice; îi las pe aceştia în plata zeilor. Când Leonardo DiCaprio a mărturisit că ar vrea să pătrundă în mintea lui Alexandru cel Mare pentru a-i înţelege obsesia, am surâs; apoi am realizat faptul că omul are dreptate. Cu toţii cunoaştem idealul care l-a stăpânit pe lordul Asiei, dar problema este următoarea: cum a reuşit Alexandru să şi-l păstreze mereu viu? Cum a izbândit, prin ce putere supraomenească, să găsească întotdeauna tăria pentru a dărâma ziduri şi construi apoi o Lume Nouă? Eu însumi sunt purtat de o obsesie, iar atunci când sunt pe punctul de a ceda, simt că exemplul jertfei sale îmi oferă forţă pentru a continua. Dar lui, cine i-a oferit forţa? Cu toate că nu a fost nominalizat la Oscar anul acesta, DiCaprio are aprecierea mea. Nu în ultimul rând, Aristotel spunea că orice om care se distinge prin fapte de glorie de semenii săi, merită să fie privit ca pe un zeu între oameni; Alexandru şi-a sacrificat corpul şi sinele pentru credinţa sa. Aşadar, să fie cinstire.
Izabela Papazicu
/ 24/01/2012In mare ai dreptate. Printre ”veteranii falangelor” homosexualitatea se pare insa ca era cam la moda.
Lotus
/ 24/01/2012Păi la atâta timp petrecut în armată… Aşa au decăzut şi spartanii.
dragos
/ 24/01/2012Si in mare si pe uscat am dreptate, fiindca ceea ce spun este documentat. In istorie nu se discuta cu “se pare ca”. Armatele lui Alexandru erau urmate de adevarate orase, formate din femeile si copiii multora dintre soldati. Ce te face sa crezi ca niste soldati care puteau avea cele mai frumoase femei ale lumii trecusera la asemenea rele obiceiuri? Haida-de. Ce surse antice credibile ai ?
Izabela Papazicu
/ 24/01/2012“Homosexuali Celebri: 7. Alexandru Macedon si Hefestion”
http://www.acum.tv/articol/11069/
Discutia se incheie aici pentru ca este offtopic. Orice alt comm despre homosexualitate la aceasta postare va fi sters fara preaviz.
Victor Grigor
/ 24/01/2012http://www.eupedia.com/europe/neolithic_europe_map.shtml
dragos
/ 24/01/2012Si-un boboc orb stie ca in armata lui Macedon nu prea erau greci. Grecii n-au fost niciodata buni soldati, au luptat bine doar pentru Elada. In schimb, se pricepeau la urzeli ca nimeni altii. Probabil ca mai luptau si azi cu troienii daca nu le trasnea prin cap sa lase calul troian, cam asta e cu darurile grecilor. Acum sa judecam fiecare – cu mintea cea de pe urma – cam cui ii revenea Imperiul De Apus: acelei mari Traco-Dacii sau siretilor greci? In virtutea carui drept pretindea Ionita Caloianul titlul de Imparat? Ca populatie, pastrand respectul datorat culturii elene, grecii erau insignifianti. Pana la urma, acest imperiu a ajuns pe mana grecilor si e o minune, asta da minune, ca a ramas atata timp in picioare, cat a ramas, cu ceva pamanturi in jurul Constantinopolului.
Izabela Papazicu
/ 24/01/2012Bun, si pana la urma cu pelasgii cum ramane?
dragos
/ 24/01/2012Intreaba un pelasg:)
acum sunt cufundat in textul unui oenolog care se joaca cu putul*** in tarana “de-a istoria”.
Dacul
/ 24/01/2012Citez:”Ulterior, printr-o campanie militara fulgeratoare, Alexandru s-a indreptat impotriva tracilor tribali, situati in Muntii Haemus (Balcani). Acestia insa s-au retras in insula Peuce, localizata de istorici fie in zona Deltei Dunarii, fie la varsarea Oltului in Dunare.
In timpul incursiunii impotriva tribalilor, Al. trece Dunarea si inainteaza in teritoriul locuit de geti, taind posibilitatea sprijinirii tracilor de catre geti si sciti. In urma acestei campanii, atat Tracia cat si coloniile grecesti de la Marea Neagra au revenit sub controlul Macedoniei. In perioada urmatoare, tanarul rege a fost nevoit sa-i infranga pe ilirii rasculati la vest de Macedonia, iar apoi sa zdrobeasca o noua coalitie a cetatilor grecesti, in frunte cu Teba, secondata de Atena. In toamna anului 335 i.H., Teba a fost rasa de pe suprafata pamantului, iar locuitorii ei au fost vanduti ca sclavi. Celelalte cetati grecesti au acceptat, la randul lor, dominatia macedoneana.
dragos
/ 25/01/2012in nordul Dunarii a avut loc o singura ciocnire – de importanta minora – in acel moment, la cativa km de fluviu, balanta a inclinat in favoarea macedonenilor, incercuirea a fost dejucata, iar getii(nu tribalii, cu tribalii este o alta poveste) s-au retras de pe campul de lupta in ordine, pas cu pas. La fel si Alexandru, peste Dunare. A fost mai mult o luare de contact.
…tribalii, fratii nostri timoceni din Valahia Mica, cam la un milion de români pe la jum sec trecut – o spune istoricul sarb Dapcevic, cu cc 200 de comune pur românesti, dar locuind si in peste 200 de comune cu populatie mixta, precum si in cateva orase majoritar. Valahia Mica a fost, sub turci, “Regiunea Autonoma Marginea”, privilegiata. Basarabii, cam toti, de la Intemeietor la Matei Basarab le-au ctitorit manastiri si biserici, mai multe chiar decat celor din nord, fiindca stapaneau aceste pamanturi. Basarab I a ctitorit aici Cladova, Manastirita, Vradna…. Niste viteji, ca toti traco-dacii, cunoscuti de intreaga lume antica. Acum uitati de statul roman.
dragos
/ 25/01/2012Realizezi, Dacule, ce Neam mare am fost? Locuiam candva jumatate din Europa, de dincolo de Nipru pana la Ocean presarati, din ce in ce mai putini apoi, ba si in Anatolia s-au gasit urmele neamului noastru sapate in piatra, aceleasi simboluri, traditionalele caciuli ale dacilor sapate in piatra, acelasi port. Iar nebunii lumii spun ca am fost romanizati, un biet popor strans cu usa de altii!
dragos
/ 25/01/2012De ce a luptat atat bietul Stefan, Marele Stefan pentru Pocutia(dar parca numai el!), cati hatmani români nu au haladuit si stapanit in pustiul Ucrainei pana dincolo de Bug, cati vlahi mai pastreaza si astazi sute de cuvinte românesti in Regiunea Autonoma Vlaha din Cehia, unde e aproape ca la noi…istorie furata. Cum au pus aromânii osul la statele slave din Sud, tot asa au patit-o si romanii in nord, NE, NV…cam peste tot