După ’90, guvernele României au intervenit pentru recunoaşterea naţionalităţii românilor din Balcani în ţările de baştină ale acestora, cheltuind bani grei pentru construcţia de biserici şi şcoli, precum şi pentru subvenţionarea unor publicaţii şi posturi de radio în limba română, inclusiv în dialectul aromân. Numai că dracul nu face cruci! Printre unii aromâni s-a răspândit, de câţiva ani, ideea că sunt un popor diferit de dacoromâni şi cu o limbă deosebită. În acest sens, România nu ar mai avea de ce se amesteca “în treburile interne” ale statelor balcanice, mai ales într-ale Greciei şi Serbiei, state care nu-i recunosc ca fiind români pe macedoromâni şi respectiv pe “vlahi”. Desigur, pentru românii din Balcani, neimplicarea României în susţinerea drepturilor lor ar însemna asimilarea grabnică şi totală a acestora de către majoritarii din ţările respective.

Acest documentar este prilejuit de un recent cenaclu al Societăţii Macedoromâne, ţinut la Bucureşti, la care am participat. Preşedintele societăţii este Hristu Cândroveanu. Printre vorbitori s-a aflat şi un domn Perifan, ce s-a recomandat ca preşedintele aromânilor din Franţa. Acesta a susţinut că aromânii sunt un popor deosebit de dacoromâni, că vorbesc o limbă aparte, nu un dialect al românei, şi că ei ar trebui să fie recunoscuţi ca minoritate naţională aromână în toată Europa, inclusiv în România. Aici, la nord de Dunăre, ei sunt în exil (!?!).

După câteva momente de stupoare, toţi cei care au mai luat cuvântul l-au contrazis pe dl Perifan. Am selecţionat urmatoarele intervenţii ale celor din sala: “Primii aromâni au venit în România, în secolul trecut, din cauza persecuţiilor greceşti. Grecii ne-au persecutat mai rău decât turcii şi îi persecută pe fraţii noştri de acolo şi în prezent. Niciodată dacoromânii nu ne-au privit pe noi, aromânii, ca pe străini. Să-i condamnăm pe străbunii noştri că au venit în România? Cum să fim noi, aici, în exil, minoritate în România? Oare svabii şi saşii ar spune că nu sunt nemţi şi că acum sunt o minoritate în Germania? Cine i-a ocrotit, vreodată, mai mult pe aromâni decât România? Suntem rude cu dacoromânii nu numai prin sânge, ci şi prin limbă. Să le fie ruşine celor ce s-au contaminat de boala separatismului! Exemplul nostru să fie eroul Ilie Ilaşcu, care stă în închisoare pentru tot poporul român! Toţi macedoromânii au fost primiţi cu braţele deschise de România. Cine ne-a împiedicat vreodată să vorbim aromâneşte? România a fost şi este mama noastră bună”. Fără comentarii.

(din articolul “Nici aromânii nu mai sunt uniţi”, in Romania Liberă, 29 martie 2000)

Intrucat diferenta numarului de cautari generatoare de trafic pentru blogul meu era insesizabila, am hotarat sa le pun impreuna pe cea mai inalta pozitie. Asadar locul I este ocupat ex aequo de:

Simona Halep

Simona a reusit o performanta promitatoare, castigand Roland Garros-ul la junioare, ceea ce a dat sperante că tenisul feminin romanesc ar putea reveni la gloria de odinioara. Din pacate, din aceasta promisiune a ramas doar un vis frumos, cu mici exceptii tenismena noastra fiind eliminata acum din majoritatea competitiilor in al doilea tur. Tot un vis frumos a ramas pentru fani si imaginea junioarei Simona Halep care pur si simplu a aruncat netul in aer, inclusiv blogul meu fiind gasit prin cautari de genul Simona Halepova sau Симона Xалеп, toate urmate aproape invariabil de naked, topless sau Playboy, ajungandu-se pana la adevarate campanii pe retelele sociale in care machidoanca era implorata sa nu se opereze.

Eu una o apreciez foarte mult pentru ca a preferat sa sacrifice eventualele oferte de publicitate in favoarea tenisului. Desi nu a fost marketata de presa ca un sex-symbol, Simona a atras imediat atentia publicului prin naturaletea sa adolescentina cu care nu a dorit sa faca bani din sedinte photoshopate ca majoritatea colegelor de generatie. Nu exista pe net fotografii cu ea nici macar in costum de baie.

Simona Anastasia Tănase

Cealalta Simona este si ea obisnuita cu podiumurile. Frumusetea i-a adus rapid celebritatea dupa castigarea pe drept a titlului de unica bambuista a Constanței, pentru care s-au batut cam toate frumusetile nedescoperite din liceele noastre. Acum studenta la drept, si-a continuat ascensiunea mondena sprijinita si de compania dezinteresata a lui Mazăre junior. Dincolo de mușuteața armânească, Anastasia are toate sansele sa mosteneasca, o data cu averea familiei, si longevitatea strabunicului sau, Tanase Tanase, nascut in 1894 si considerat la ora actuala ca fiind cel mai batran om din Romania.

Pe langa toate acestea insa, faima ei a ajuns la buletinele de stiri datorita evenimentului tragic in care a fost implicata anul trecut. Vinovata sau nu, asta va stabili justitia română. Pentru noi ramane doar o admirabila sursa de trafic.

Locul V

Ana Gheorghe

O cvasinecunoscuta pentru majoritatea publicului masculin pana acum vreun an, Ana a patruns in forta in mondenul autohton sprijinita de sora Elena. Nu trebuie neglijat insa nici talentul propriu de a se face remarcata cu orice pret, fapt care o va propulsa cu siguranta pe prima pozitie intr-un viitor eventual alt top de acest gen.

Locul IV

Oana Chiacu

Fosta dra Babagianu era o mondena locala cuminte, cunoscuta doar prin prisma tatalui său politician. Relatia finalizata printr-o casatorie cu un fotbalist ruda apropiata a lui Becali a pus imediat pe urmele ei o intreaga armata de paparazzi, de care ea si soțul-nepot nu catadicsesc sa se ascunda.

Locul III

Diana Bișinicu

Diana a fost la un moment dat o furnizoare de top a traficului (nu numai) pentru acest blog datorita relatiei complicate pentru o machidoanca cu o revista pentru barbati, pe care a incercat sa o explice dezlânat intr-un interviu in exclusivitate. Dupa o pauza de relativ anonimat gugălesc, a revenit in forta pe cautari prin logodna cu Catalin Andries, inteligent mediatizata, care ii asigura o publicitate mai mult sau mai putin subtila pentru magazin si CD-uri.

Locul II

Elena Gheorghe

“Балканская девушка“, asa cum a fost botezata pe acest blog in momentul Eurovizionului moscovit plin de sperante cam desarte pentru noi, Elena s-a retras momentan in sanul familiei implinite, dar a fost si ea rasfatata cautarilor fotografice datorita unei relatii relativ lipsite de inhibitii cu o revista masculina. Relatie care nu a necesitat prea multe explicatii, in viziunea unora, datorita faptului ca mama ei nu este aromanca.

Si bineinteles ca pentru locul I trebuie sa asteptati postarea urmatoare, desi nu este greu sa va dati seama cine este cea mai cautata machidoanca pe net si caror calitati ale sale i se datoreaza aceasta.

“Du-te, părinte – i-au spus – că eşti tot vlahos, ca şi cei de acolo şi poate că îi convingi…”. Călugărul nu prea a înţeles, deşi mai auzise asta, cum că în Valahia, Moldova, Ardeal ar trăi tot oameni de acelaşi neam cu el. Iar acolo, la Bucureşti, a avut revelaţia unităţii de limbă a aromânilor lui din Macedonia, din Balcani în general, cu românii de peste Dunăre. La început a fost cam confuz, auzind în jurul lui un fel de limbă românească şi nu prea…

O limbă românească (el zicea armânească, în graiul lui local) mai stricată cumva, cugeta el, dar românească totuşi. De pildă, cei de peste Dunăre ziceau “bună ziua”, în loc de bună dzua, cum i se părea bunului călugăr a fi corect. Sau “ureche” pentru ureacl’e, sau “pâine” pentru pâni, “cinci” în loc de ţinţi, “stradă” şi “uliţă” pentru cale, “roşu”, “rău” şi “umbră” pentru aroş, arău şi aumbră, etc. Deşi altminteri zic şi ei frate, soră, casă, om, iarbă, carne, caş, lapte şi altele. Fără îndoială însă, a concis părintele Avechie cu entuziasm, suntem acelaşi neam! După limbă, fireşte, deşi el nu-şi putea explica…

Nu ştia, nu învăţase carte şi deci nu avea de unde şti că şi daco-românii şi macedo-românii se trag din tracii romanizaţi, începând dinainte de Chr., după cucerirea Macedoniei istorice la anul 168 şi după cucerirea şi a Daciei, în urma războaielor purtate de împăratul Traian, la începutul secolului al II-lea după Chr. [...]

Dar de ce doar boala “moldovenismului”? Şi atunci s-a mai inventat o boală, a “aromânismului”, probabil pentru… simetrie! Sau, ce au zis unii dintre fraţii noştrii aromâni: “De ce să n-avem şi noi faliţii noştri?”

Aşa s-a ivit pe lume ideea “şcolii” de la Freiburg, “profesată” de economişti, jurişti, dar nu de filologi, istorici, care ar fi fost pe tărâmul cuvenit, al specialiştilor în lingvistică şi istorie, şi s-ar fi pronunţat în cunoştinţă de cauză, prin urmare.

Aşadar, ce a înţeles călugărul Averchie, un înţeleg, astăzi, oameni cu studii superioare – chiar dacă nu în specialitate – făcute în România. Şi atunci, cum să nu te întrebi dacă aceşti oameni greşesc numai ori sapă pur şi simplu la temelia unităţii noastre de neam?

Curtea de apel din Constanţa, organ juridic, aprobă înfiinţarea, în anul 1997, a “Uniunii Comunităţilor Aromâne din România”. Ce pompos! Ai zice că toţi aromânii din Ţară au şi devenit o Comunitate, alta decât cea românească, în care se recunoştea bunul călugăr Averchie, cel fără titluri universitare româneşti! Mă întreb: oare, un organ juridic judecătoresc nu trebuia mai întâi să… judece o cauză, să cerceteze, deci să se convingă că e vorba de o altă comunitate de neam decât cea românească, în cazul în speţă?

Curtea de Apel din Constanţa a avut nişte dubii totuşi. Şi ca să nu fie probleme a cerut avizul Ministerului Culturii, care s-a şi grăbit să-l acorde fără a examina Statutul Uniunii. Unde stă scris limpede, fără nici un echivoc, între altele:

“Art. 1. Uniunea Comunităţilor Aromâne din România… îşi propune să contribuie la conservarea şi cultivarea limbii aromâne” – deci a limbii, şi nu a dialectului aromân. Şi ce mai zice în statut: Uniunea aceasta “să contribuie la realizarea unei scrieri unitare…” ca şi când asemenea scriere n-ar exista de peste o sută de ani, în fond scriere românească, plus câteva semne diacritice, scriere a tuturor autorilor în dialect, până la… minunea fraiburgheză a Dlor Vasile Barba şi Tiberius Cunia şi învăţăceii lor, între care şi făcătorii Uniunii constănţene.

De asemenea, mai citim în hazliul Statut: “Uniunea Comunităţilor Aromâne reprezintă la nivel naţional (?! – n.n.) Comunităţile Aromâne din România în relaţie cu autorităţile publice” etc. Dar cine i-a conferit acest drept? Noi ştim că pe aromâni îi reprezintă Societatea de Cultură Macedo-Română, înfiinţată prin Decret Domnesc în 1880, ca şi Asociaţiile, Fundaţiile afiliate ei.

Şi ca să nu existe nici o neînţelegere, se mai precizează (în art. 36): “În interesul prezentului Statut, prin Comunitatea Aromână se înţelege colectivităţile (sic!) de aromâni ai căror membri folosesc între ei, ca mod de exprimare, limba aromână”, nu dialectul aromân.

Iată, aşadar, ce nouă instituţie antiromânească, lovind în unitatea noastră de limbă, scoate la iveală Dl Gh. Beca et Comp. sub bagheta, desigur, a dirijorilor de mai aproape şi de mai departe. Iar o instituţie judecătorească din România şi un minister românesc îi dau avizul, binecuvântarea. Nu se cheamă aceasta destructurare naţională, fie ea şi inconştientă?

(din articolul ”Aromânii şi destructurarea naţională” semnat de Hristu Cândroveanu in “România Liberă”, 7 iulie 1998)

In cautarea unui pret-a-porter pentru biroul tau, am testat mai multe colectii ale designerilor si m-am oprit astazi asupra unui producator autohton: nJoy.

Poate ca nu multi ati auzit de el, dar nJoy este deja un brand romanesc consacrat in industria IT.  Pornind din 2006, nJoy a dezvoltat pana astazi 12 categorii distincte de produse.

La inceputul lui ianuarie 2012 compania a lansat o noua gama de Desktop PC-uri, care se va inscrie cu siguranta printre cele care vor da tonul sezonului primavara-vara in IT fashion-ul de la noi.

Desktop PC-urile nJoy pastreaza liniile elegante care au consacrat produsele cunoscute de utilizatori, de la entry-level si pana ultimele aparitii in domeniul videogames si se remarca prin aceeasi versatilitate aflata la nivelul oricarui alt producator cunoscut de pe piata de IT internationala.

Cele 5 piese ale colectiei Desktop PC  2012 sunt lucrate la standarde inalte, demne de un haute-couture al IT in care nJoy poate fi oricand inclusa.  Materialele speciale, culorile sobre, precum si accesoriile livrate in set complet fac din fiecare piesa o creatie aparte, a carei unicitate transforma orice birou intr-un fotomodel de catwalk.

Seria N1 Niobium este croita dupa un tipar clasic, pentru cei care prefera simplitatea alaturata functionalitatii perfecte in orice ocazie.  Un procesor de 2.6GHz, 250GB HDD & 2GB RAM si placa video GeForce 7025 alcatuiesc tot ce iti trebuie pentru un mod de viata nepretentios.

Seria N2 Maze, cu Procesor Dual Core, 500GB HDD & 2GB RAM si placa video X4500 1024MB adauga un plus pentru cei care stiu ca anumite situatii impun o tinuta deosebita.

Mai departe, nJoy ofera cateva straluciri de rafinament celor care stiu ce isi doresc pentru un look imbunatatit. Procesorul Dual Core A4, 500GB HDD & 2GB RAM in combinatie cu o placa video de HD6410 HDMI iti pot oferi naturaletea Seriei N3 Niobium.

O tinuta sofisticata te scoate intotdeauna din multime, iar pentru asta nJoy ti-a pregatit exact ce iti trebuie: Seria N4 Maze, cu procesor Pentium Sandybridge, 500GB HDD & 3GB RAM si placa video GT520 1024MB.

Dar, nu-i asa? in fiecare dintre noi, fie ca recunoastem sau nu,  se ascunde gandul secret al perfectiunii, iar pentru cei care si-o permit, exista ceva unic. Pentru un creator cu experienta, de la sofisticat la perfect e o distanta de doar un upgrade si astfel s-a nascut noua serie N4 Maze, cu procesor Core I3 Sandybridge, 1.5TB HDD & 4GB RAM si placa video GT430 2048MB.

Un lucru pe care nu l-am neglijat in alegerea tinutei potrivite pentru birou de la nJoy a fost obsesia pe care o are creatorul pentru buzunare. Fie că ai o talie strâmtă financiar, fie ca iti sta bine cu un portofel intr-o poseta Vuitton, preturile colectiei Desktop PC 2012 sunt extrem de competitive si incep de la 799 RON.

Iar daca te-ai convins ca desktop PC-ul nJoy ti se potriveste la fix, cu siguranta stii ce ai de facut: nu stai sa te uiti la FTV, ci pui mana pe mouse si te duci la magazinele online in care se gaseste aceasta gama. Acestea sunt: Cel.ro, LikeIt.ro, MarketOnline.ro .

Enjoy!

“Izabela Papazicu, fata emancipata si ratacita care esti, haha… hahalera mica… ai putea sa ai fitele astea corecte politic fata de papu al tau sau de bunica? Care poate nu mai sunt, sau daca sunt, Dumnezeu sa le dea zile… Nu iti este rusine sa vorbesti ca o degenerata care a uitat si radacinile etnice, si pe alea ale speciei sale? Din punctul meu de vedere, esti mai jos decat o tiganca… faci de rusine un nume si o natie decenta si merituoasa…”

Si ca bonus va ofer o dezbatere mustind de cultura la masa rotunda neoarmanista de pe Facebook pe marginea unui link lasat de mine. Click pe foto pentru marire si luati aminte la ultimul rand pe care l-am subliniat. Asta ca sa nu se mai intrebe individu’ de ce are ban la comentarii pe blogul meu, pe care i le scot din moderare din cand in cand ca sa mai inveslesc atmosfera cu mostre din gandirea lui polimorfa.

Am avut acum ceva timp o discutie pe blogul meu cu niste cititori in legatura cu unul dintre cele mai cunoscute si frumoase cantece asa zis traditionale ale folclorului nostru, “Tu Machidunii“.

Că melodia nu este aromânească isi poate da seama orice suferind de otită. Eu spuneam că imi sună a turceasca, bazandu-ma si pe fapul că este preluata de folclorul dacoromân manelist si cantata de Irina log in si Fuego surugiul pe la diferite șușe cu “Mama si copilul” (cu nevoi speciale probabil) si mai ales că piesa este evident mai batrana decat mine.

Ceea ce intrigă insa la varianta aromânească sunt versurile.

 
Va sa zica in Macedonia se traia bine, dar nu oricand, ci numai pe vremea cand “Alexandru a nostru” isi plimba supusii in calatorii de relaxare prin trecatorile Asiei. De aici o intreaga teorie neoarmânista întru revendicarea călăretului bucefalic ca strămoș unic al poporului makedonarmân, unic mostenitor legitim al poporului stravechi civilizator pelasgo-trac, care ar detine exclusivitate pe toate marcile inregistrate sub titulatura “Mac(h)edon”.

Problema este că exact individul cu pricina, tanar cuceritor de vaste teritorii si persoane de acelasi sex, priceput manuitor de spada si pahare pline, al carui geniu strategic s-a evidentiat pregnant in fața unui nod, fiul filipic Iskender, nu este numai al nostru ci si al lor! Macedoneanul este revendicat cu tot cu titlu de niste asiatici, de români, si evident de toate popoarele din Peninsula Balcanica, fiecare avand dovezi clare privind intaietatea in zona, ceea ce le-ar justifica mai ales revendicarile teritoriale.

Dintre toti insa, cei mai aprigi sunt grecii, ca dovadă si faptul că de aici a pornit si varianta originala a cantecului amintit, in care George Dalaras ne povesteste despre suferintele mamei lui Alexandru. De unde prin tranzitivitate ajungem la concluzia că adevarata mamă a lui Alexandru Macedon nu era Angelina Jolie, asa cum gresit incearca sa ne bage in cap Hollywood-ul, ci Irina Loghin!

Io nu m-am lamurit, până la urma. Cine e mai pelasg: românul sau makedonarmânul?

Spectacolul, a cărui regie artistică este semnată de Toma Enache, a fost realizat în cadrul proiectului “Biografii, memorii”.

Scenariul radiofonic are la bază mărturiile Matildei Caragiu Marioţeanu, aprecierile despre personalitatea omului şi actorului Toma Caragiu, pe care prietenii şi colaboratorii săi au ţinut să le facă şi acele fragmente, însemnări, înregistrări în care Toma Caragiu vorbeşte despre el însuşi.

“La conturarea portretului său am pornit de la mărturiile Matildei Caragiu Marioţeanu, publicate în volumul său “Ipostaze”; o carte-album pe care i-a dedicat-o fratelui său Toma Caragiu, în anul 2000, pe 21 august, când Toma ar fi împlinit 75 de ani. Cartea se adresează celor care l-au iubit şi îl iubesc pe actorul lor de neuitat”, spune Magda Duţu. Mărturiile Matildei Caragiu Marioteanu sunt rostite de actriţa Ilinca Tomoroveanu. În spectacol participă şi Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Ana Blandiana, Mircea Diaconu, Valeriu Moisescu, Dan Mihaescu, Toma Enache şi Elena Caragiu.

Spectacolul include amintiri, mărturii şi fragmente din Fonoteca de Aur: Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Radu Beligan, Ion Vova, Adela Mărculescu, Octavian Cotescu, Dem Rădulescu, Rodica Tapalagă, Anda Călugăreanu, Clody Berthola, Paul Stratilat, Irina Rachiteanu Sirianu, Dina Cocea, Valentin Silvestru, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Aurel Cioranu, Ileana Predescu, Olga Tudorache, Coca Andronescu şi Carmen Stănescu.

Diana Bişinicu a fost cerută de soţie de ziua ei, iubitul său Cătălin oferindu-i un inel desenat chiar de ea, iar nunta va avea loc pe 14 iulie şi sunt invitate aproape 400 de persoane.”
(cancan.ro)

Pentru ne-aromâni:

Dragii mei, stirea contine o stupizenie la care s-a ajuns din dorinta prosteasca a unor aromâni de a se declara “armâni”, chipurile altceva decat români. Noi nu suntem “armeni”, noi suntem aromâni, ramura sud-dunareana a poporului român. Mai multe detalii aici:
Radio Erevan: De ce nu cântă Elena muzică armenească.